Între alb și negru sunt nenumărate nuanțe de gri.
Gândurile negre nu se nasc numai sub creștetul alb.
Nopțile albe aduc zile negre.
Adevărul nu stă ascuns doar în alb sau numai în negru.
Fericirea nu este nici albă, nici neagră, ci o efemeră formă policromă.
Ce paradox: umor negru vărsat în versuri albe!
Alba-lumină care ne face să vedem negru în fața ochilor și negrul care ne face albi la față.
Ziua, umbrele sunt negre, noaptea, umbrele-s albe.
Un corb negru într-un stol de porumbei albi e o pată de culoare ademenitoare.
Oi negre sălășluiesc și în curțile caselor albe.
De rasă albă… și cu inimă neagră.
Ea, albă ca zăpada, el negru-cărbune, în vicii.
S-ar face și magie albă pentru a descoperi aur negru.
Postul negru nu se ține cu vin alb.
În lumea afacerilor, unii semnează în alb (bilete la ordin), alții stabilesc prețuri negre (de speculă).
E înțelept dacă se pun deoparte bani albi pentru zile negre, dar e o fărădelege dacă se adună bani negri pentru o viață albă (de plăceri).
Din carte memorăm negru pe alb, la tablă reproducem alb pe negru.
Clapele pianului evocă alternanța clar-obscură a binelui și răului în viață, contrastul suprem și armonia absolută.
Simplitatea e desconsiderată. La fel se-ntâmplă și cu eleganta combinație alb-negru.
Iar ca început de dovadă… așez alăturat câteva fotografii în alb și negru.
