Bastionul Bucovinei

Suhardul e un masiv muntos molcom și mărinimos, cu trupuri rotunjite, acoperite de pajiști ce se întind ca nişte nesfârșite și înflorate covoare policrome, presărate pe alocuri cu mușuroaie înierbate, stânci golașe și grohotişuri cu aspect de mări de pietre, dar și de păduri veșnic verzi din care mai răzbate „bocănitul” cerbilor și „rotitul” cocoșilor de munte.

Suhardul se compune din trei unităţi distincte: Omu – 1932 m, Fărăoane – 1715 m şi Ouşoru – 1639 m, siluetele impozante ale celor trei vârfuri stăpânind împrejurimile. Pe vârful Omu, cel mai rapid se poate ajunge din Pasul Rotunda, prin vârful Cociorbii, sau din comuna Cârlibaba, pe Valea Stânişoarei, ce urcă iute spre vârful cu acelaşi nume. Nu departe de acest loc mai întâlnim şi vârful Văcăria şi vârful Şvaiţeria, denumiri ce denotă o intensă şi îndelungată viaţă pastorală desfăşurată pe această culme montană, lungă de aproape 47 Km şi care prezintă serpentine largi şi urme evidente de eroziune. În Fărăoane se poate ajunge relativ ușor din localitatea Ciocăneşti, urmând firul pârâului Recele, şi din Coşna, însoţind pârâul Băncuşor, iar în Ouşoru, într-o tură de o zi se poate pleca la drum din Dorna Candrenilor.


Oușorul Suhardului, cu aspect de stog imens, aproape piramidal, este unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Carpați, oferind o perspectivă deosebită asupra Depresiunii Dornelor – o veritabilă perlă geografică, un pitoresc cuib de veche viaţă românească de munte, croit în binecuvântata Bucovină.

v

Pentru a-l cuceri, chiar și pe timp de iarnă, după ce coborăm Dealul Floreniului și ajungem la trecerea de cale ferată, amplasată la intrarea în comuna Dorna-Candreni (dinspre Bistrița), o cotim spre stânga, pe drumul ce însoțește Izvorul Alb, mai parcurgem aproximativ două sute de metri, după care parcăm mașinile, în spațiul generos dintre cochetele case bucovinene.

Extras din Harta Munții Suhard – Autor: Ion Popescu Argeșel

O luăm apoi în dreapta, pe drumul ce urcă pe plaiul prelung de fânețe, porționat de șiruri de molizi și sumare împrejmuiri, prevăzute cu portițe, facilitând astfel înaintarea.

Nu avem la îndemână o potecă marcată și nici indicatoare pe Piciorul Mare al Oușorului. Prin pădurea de molid se zărește însă o fâșie lungă și îngustă de luminiș, ce urcă mai întâi într-o șa, cu aspect de poliță, iar mai apoi, în golul alpin. O urmăm fidel, fără să ne abatem spre stânga pe drumul mai clar conturat ori spre dreapta pe cărarea mai călcată. Dacă pe prima porțiune panta e mai așezată, spre final, urcușul e susținut și abrupt, dar cei aproape 800 m pe care avem de-i luat în altitudine, îi putem parcurge fără mari probleme în două ore și ceva, după graba și performanța fiecăruia.

Vârful Oușoru are înălțimea de 1639 m, dar fiind izolat și înconjurat doar de dealuri domoale și munți mai mărunți, domină autoritar Depresiunea Dornelor, de la Șarul Dornei și până la Dornișoara. Așezările sunt înșirate cu vederea înspre maiestuoasa cupolă, ce indică localnicilor cum va fi vremea, în raport de gradul de nebulozitate al vârfului. Cu forma sa tronconică și vârful rotunjit, se aseamănă cu Muntele Fuji, iar silueta sa de ou decojit în creștet este vizibilă din depărtările Pasului Tihuța și Pasului Mestecăniș, de pe căciula Giumalăului și dintre „Cei doisprezece apostoli” ai Călimanilor.

Oușorul Suhardului e un munte vulcanic, urmele fostului crater fiind încă prezente, dovadă fiind adâncitura circulară aflată în capul muntelui, un munte încărcat de istorie și brăzdat încă de tranșeele marilor războaie mondiale. Din anul 2018, el poartă pe cap o cruce metalică, ridicată în onoarea eroilor neamului, dar și a celor de alte neamuri căzuți la datorie pe acest munte.

În duminica de început de februarie, în care am urcat pe Oușorul Suhardului cu părtașii mei de munte, caierul de ceață ne-a împiedicat să avem perspective îndepărtate (doar spre final ne-a oferit câteva cadre spre văile dimprejur), iar vântul ce bătea năprasnic pe culme nu ne-a permis o ședere prelungită și confortabilă.

Cu toate acestea, bucuria revederii pe munte, drumeția înfăptuită pe timp de iarnă și prânzul luat împreună într-un adăpost pastoral, au scrijelit mici amintiri frumoase pe pereții sufletelor noastre.