Adam și Eva întruchipează temelia arborelui genealogic al omenirii.
Adam a fost modelat dintr-un bulgăre de lut, însuflețit, iar femeia, dintr-o coastă a partenerului ce i-a fost hărăzit. Este incert dacă au fost botezați la „naștere” (creație) ori și-au atribuit unul altuia cuvântul de chemare. Numele de Adam provine de la țărâna din care a fost făcut și în care s-a întors (în ebraică, adama însemnând pământ), iar numele de Eva de la faptul că femeia este mama celor vii (în ebraică, hava având semnificația de „cea vie”).
„El și ea” au fost primii pământeni care au călcat hotarul dintre poruncă și păcat, întâia pereche (ne)potrivită ce s-a confruntat „cu ispita și cu pita”. Neascultarea, datorată curiozității manifestate față de pomul cunoașterii (indiferent că o fi fost măr, smochin sau viță de vie) a fost urmată de izgonirea din rai și de sudoarea câștigării pâinii. Și în concisa rugăciune creștină „Tatăl Nostru”, concepută de însuși Isus Hristos, se face referire expresă la cele două lucruri, legate parcă definitiv și indestructibil: „ … pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi … și nu ne duce pe noi în ispită…”
E posibil ca istorisirea faptică să fi fost doar o parabolă, tâlcuită și răstălmăcită. Cu toate acestea, secole-n șir, în temeiul acestui text biblic, femeia a fost sancționată cu supunerea față de bărbat (fiind nemeritat așezată pe o treaptă de inferioritate), iar răstimpului pământean i s-au atribuit valențele unei perioade de probă, spre atingerea paradisului pierdut.
Astăzi vă propun două cărți inedite, diferite ca întindere, format și tematică, dar care au în prim plan pe „El și Ea”: un roman încărcat de dramatism, „Adam și Eva”, semnat de Liviu Rebreanu, și o nuvelă plină de umor, „Jurnalul lui Adam și al Evei”, aparținând lui Mark Twain.
Alăturat am consemnat câteva fragmente din necontenita căutare a sufletelor pereche, închipuită de Liviu Rebreanu într-un ipotetic ciclu de șapte vieți date fiecărui om să le trăiască.
„Mereu trează stăruie doar trebuința de-a găsi perechea lui de echilibru. Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului…
Era o dimineață de mai când a întâlnit-o, întâmplător, pe o stradă plină de lume. A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși nu o văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă lângă inima lui.
Șapte zile lungi a pierdut-o. Îndoieli și nădejdi i-au răscolit măruntaiele sufletului. Pe urmă s-au întâlnit iar, pe neașteptate. A urmărit-o pretutindeni, ceasuri întregi, până acasă, seara târziu. Și a doua zi a bătut la poarta ei, a intrat și s-au îmbrățișat înainte de a-și cunoaște numele. Își dădeau seama amândoi că sufletele lor se căutau de mult, poate de mii și mii de ani”
Așez și un extras din jurnalul ținut de „El și Ea” în zorii istoriei, impresiile primelor întâlniri fiind redate de Mark Twain într-o notă veselă, hazlie.
Adam : „Creatura asta nouă cu părul lung, mă cam încurcă. Îmi dă mereu târcoale și mă urmărește. Nu prea-mi place asta fiindcă nu-s obișnuit cu societatea. Mai bine stăteam cu celelalte animale… Azi e timp noros, bate vânt de la răsărit. Cred că o să vină ploaia peste noi… „Noi”? De unde-am scos și cuvântul ăsta? Ah, mi-aduc aminte: îl spune mereu creatura cea nouă… Mi-am făcut un adăpost pentru ploaie, dar n-am avut parte de liniște. Creatura cea nouă a venit înăuntru fără s-o cheme nimeni. Când am încercat s-o dau afară, a scos apă pe găurile cu care se uită, pe urmă a șters-o cu dosul labelor și-a făcut zgomotul pe care-l fac celelalte animale când sunt supărate”
Eva : „Ieri dup-masă m-am ținut după cealaltă experiență, de departe, ca să încerc să stabilesc ce e. Nu m-am dumirit încă. Cred totuși că e bărbat. N-am mai văzut un bărbat, dar asta pare, așa că acuma-s sigură că e bărbat. Îmi dau seama că-mi zgândăre mai mult curiozitatea decât orice altă reptilă. La început mă speriam și-o luam la fugă de câte ori se întorcea către mine, fiindcă-mi închipuiam c-o să mă ia la goană. Cu timpul, mi-am dat seama că vrea numai să scape de mine, așa că nu mi-a mai fost frică. Am urmărit-o câteva ore. M-am ținut la douăzeci de pași de ea. Asta o scotea din minți. În cele din urmă s-a săturat și s-a cocoțat într-un pom”.
