În zilele noastre, când istoria se repetă, întorcându-ne în urmă cu un secol, la perioada de înflorire a curentului naționalist-creștin, țin să evidențiez dragostea de țară nemărginită, sinceră, necosmetizată, dezinteresată, nepartajată în doze mici, cu iz de lozinci…, probată plenar de Regina Maria – Maica României („A fi regina unei țări nu este o sinecură!”) și să mă întreb dacă nu cumva a sosit timpul potrivit pentru revenirea la monarhie, câtă vreme din cei patru președinți , aleși de popor, în deplină – sau mai puțină – cunoștință de cauză, doar unul singur a fost de treabă, dar din cei patru regi numai unul nu a fost de ispravă.
Castelul Peleș
Catedrala Reîntregii Neamului din Alba-Iulia
Castelul Bran
Mănăstirea Curtea de Argeș
Și mai-nainte de a reda argumentele care pledează în favoarea ideii exprimate, îngăduiți-mi să menționez că această carte a fost scrisă de Notre Dame de Roumanie în cel mai greu răstimp al vieții sale: prima parte într-un ceas când simțea că războiul se apropia de hotarele țării, iar partea a doua, în anii plini de suferință al exilului petrecut la Iași, și să nu uităm că plecarea precipitată din București a survenit la scurt timp după înmormântarea fiului său cel mic în curtea Palatului Cotroceni. Ce măreție, câtă sfințenie!
„Aceia care sunt deprinși a vedea cârmuitori ai unor țări mai mari înțeleg prea puțin ce înseamnă aceasta. Înseamnă muncă și griji și nădejde, și multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul și, dacă inima are voie bună, mare e opera.” – Țara Mea, Regina Maria a României, Editura Top Publishing, București, 2022
„Țara aceasta e mică, e nouă, dar e o țară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca și altora să le fie dragă; de aceea ascultați câteva cuvinte despre dânsa. Îngăduiți-mi să zugrăvesc câteva icoane, să fac câteva schițe așa cum le-am văzut cu ochii întâi, apoi cu inima.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Țara lor e o țară rodnică, o țară de întinse șesuri, de grâu învălurat, de codri adânci, de stâncoși munți, de râuri care în primăvară vuiesc de ape spumegate și care vara nu sunt decât leneșe șuvițe de apă pierdute printre pietre.”– Țara Mea, Regina Maria a României
„O țară de extreme, unde iernile sunt de gheață și verile ard ca în cuptor. Legătură între Răsărit și Apus. La început era o țară străină. Drumurile ei prea prăfoase, prea fără de capăt șesurile ei. A trebuit să mă învăț a-i vedea frumusețile și a-i simți nevoile cu inima mea.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Nimic nu este în țara aceasta românească pe care să nu-l fi iubit eu. Mai adânc și decât copiii născuți pe brazda ei m-am împărtășit eu sufletește cu șesurile ei întinse, cu nesfârșitele-i drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiștile umede de roua zorilor, cu pădurile-i adânci și câmpii de grâu copt luminând ca aurul. Mi-a fost drag și spinul uriaș care în vreun loc sterp și pietros întindea spre ceruri frumusețea fără folos a țepoaselor lui brațe.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Iubirea mea de libertate și de zări întinse, iubirea mea de aer liber și de cărări necălcate m-a dus la multe descoperiri. Îmi plăcea să călăresc singură ceasuri întregi ca să ajung la vreun sat pierdut, ca să dau de vreo biserică în ruine stând între crucile ei rustice pe vreun mal ori să mă aflu la cutare loc în vremea apusului, când boltă și pământ erau să fie scăldate în roșu înflăcărat. O, apusurile românești, ce minunate sunt!” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Cât cuprindeam cu ochiul, câmpii pierzându-se-n zări într-o linie palidă. O ceață albastră plutea asupra lumii, și cu dânsa o mireasmă de rouă și de sămânță ce coace se ridica ușor din pământ. La capătul drumului era o fântână, cu cumpăna-i lungă țintind ca un deget uriaș spre cer. Lângă dânsa o veche cruce de piatră hâită într-o parte ca de oboseală. (…) Mi-e drag de aceste cruci bătrâne, mișcătoare icoane, care înseamnă îndeosebi înfățișarea țării noastre și care îmi revarsă în suflet o stranie simțire de reverență…” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Dacă sânt mai aplecată să vorbesc de munte, de câmp și de șesuri decât de orașe și uliți și să descriu sate, biserici și locuri singuratice, e poate și pentru că artistul din mine m-a făcut întâi a iubi această țară. Dar totdeauna către cei umili, către țărani m-am simțit mai puternic îndreptată. datinile și obiceiurile lor, bucuriile și jalea lor m-au mișcat uimitor.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Săraci sunt, neștiutori sunt țăranii aceștia. Părăsiți sunt și plini de eresuri, dar este o mare noblețe în rasa lor. Sunt cumpătați la mâncare și mulțumiți cu puțin, puține sunt nevoile lor, dorințele lor sunt mărginite, dar un vis mare îl hrănește cu dragoste fiecare din ei în inima sa: el dorește să fie stăpân pe pământ, să aibă în sama lui ogorul pe care-l lucrează; dorește să-l poată numi al său. Aceasta mi-a spus fiecare din ei și ei toți; era cântecul veșnic al tuturor cuvintelor lor.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Țăranul român nu e niciodată grăbit. Timpul n-are nici un rost în socoteala lui de viață. Deprins cu zări nemărginite, el nu așteaptă să ajungă într-o zi la capătul drumului. Vara, carăle, iarna săniile se mișcă de-a lungul acestor nesfârșite drumuri, încet, supus, cu o neobosită răbdare. (…) Bun de zugrăvit în asprul lui cojoc, e tot așa bun de zugrăvit vara în cămașa lui albă, cu pălăria largă-n margini, culcat cu mulțămire pe grâul clădit, pe când boii lui răbdurii se trudesc înainte, părând a fi tot așa de nepăsători ca și stăpânii lor la lungimea drumului.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Cei mai singuratici locuitori ai României sunt ciobanii; mai singuratici și decât călugării în chiliile lor, căci călugării se strâng în congregații, pe când ciobanii petrec luni întregi numai cu câinii lor pe pustii vârfuri de munte. Adesea rătăcind călare pe culmi am dat de acești paznici tăcuți, sprijiniți în bâtele lor, așa de liniștiți de ar fi putut să fie chipuri cioplite în piatră. (…) Prin singuratecele lor veghi între sălbăticiunile fără rost, e sigur că ei s-au întors la o mai de aproape înțelegere a naturii; poate că au descoperit stranii taine, pe care nimeni din noi nu le știe.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„De la început România a fost o țară supusă năvălirilor. Un stăpân tiranic după altul și-a pus mâinile grele asupra acestui popor; el a fost deprins a fi stăpânit, apăsat, maltratat. Rareori i-a fost îngăduit să se afirme, să-și ridice capul, să fie neatârnat, fericit ori liber; totuși, în ciuda luptelor și a robiei, n-a fost un neam sortit să piară. A biruit orice asprime a sorții, a înfruntat orice mizerie, a biruit orice subjugare, și n-a putut fi strivit până la moarte.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Ar fi cu neputință să vă descriu tot ce am văzut, auzit ori simțit pe cale între acest popor simplu, cu inima caldă; atâtea priveliști vii; atâtea scene mișcătoare au rămas întipărite în inima mea. (…) Priveliști de muncă, de sănătoasă sforțare, de simplă mulțumire. Cât de adeseori n-am privit, cu emoție dându-mi samă ce scumpă a ajuns a fi inimii mele această țară!”– Țara Mea, Regina Maria a României
„Puțin câte puțin străina a ajuns a fi una din ei, și acuma i-ar plăcea ca pământul nașterii sale să vadă acestălalt pământ cu ochii Reginei lui. Da, puțin câte puțin am învățat să înțeleg acest popor și încetul cu încetul, el a învățat să mă înțeleagă pe mine. Acuma ne încredem între noi, și astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreună vom merge spre un mai mare viitor.” – Țara Mea, Regina Maria a României
„Aș tot scrie necontenit, căci bogată și plină de minuni este țara mea pitorească, poetică, străbătută de un un pătrunzător farmec și îndoit de scumpă la acest ceas de restriște. (…) Greu e desigur să clădești din nou, dar ce lucru binecuvântat este dacă o facem cu mâinile curățite de focul suferinței și jertfei prin care am trecut! Eu socot că încercarea cea mare care a venit asupra noastră ne-a ridicat la o culmă de priveghere, arătându-mi o cale mai largă și mai curată. Așa că nădăjduim, pentru că doar credința munții îi mișcă din loc. Și de aceia să avem și noi Credința! (…) Nici un foc nu curăță ca focul jertfei, nici o flacără nu se suie mai drept până în inima Dumnezeirii. De aceia, o țara mea, nu te gândi niciodată care ți-au fost încercările, nici care mai poate să fie. (…) Fie-ți nezguduită credința și susține-ți speranța; mai mare ești prin suferințele tale și prin felul cum le-ai purtat, mai vrednică ești de biruință.” – Țara Mea, Regina Maria a României
Iar acum, în clipele de cumpănă, îngenunchez și mă rog pentru tine dragă Românie, ca să-ți dea Domnul ani îndelungați, în pace și toți îmbelșugați, dar mai ales minte limpede, suflet luminat, inimă curată și cuget cumpătat!
