Rusia este o ghicitoare înfășurată într-un mister în interiorul unei enigme – Winston Churchill
„- Uită-te la oameni! Uită-te la dânșii, cum i-au despărțit ticăloșii! Ca și cum ar fi trecut cu plugul și i-au răsturnat, care în dreapta, care în stânga. Viață de iad, cumplite vremuri. Unul nu se mai înțelege cu altul… Iată și tu, îmi ești frate, dar nu te mai pricep, zău! (…) Amândoi vedeau cum nu se poate mai limpede că o buruiană deasă și încâlcită, de nerăzbit, cotropise toate cărările care îi uniseră pe vremuri, închizând căile spre inimile lor.” – Mihail Șolohov, Donul liniștit
„Foarte mulți dintre voi ați fost și pe alte meleaguri; te uiți – și acolo sunt oameni, Și acolo e omul lui Dumnezeu, și începi să discuți cu el ca și cum ai discuta cu ai tăi, iar când ajung la a-și deschide sufletul, – îți dai seama că da, ei sunt oameni deștepți, dar altfel; parcă ar fi aceiași oameni, dar sunt altfel. Nu, fraților, nimeni nu poate să iubească precum iubește sufletul rusesc – căci iubești nu cu capul sau cu altceva, ci cu tot ce ți-a dat Dumnezeu, cu tot ce ai în tine, eh…” – Nicolae Gogol, Taras Bulba
„ Adevărul este că între europeni și ruși e o diferență ca de la ied la hipopotam. (…) Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndaratele și săgeata ei de manometru tremură și sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Rusește, una cu trei face între șapte și nouă și minusul e cubat. (…) Neamul ăsta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internațional și naționalist și șovin în același timp, pravoslavnic, bigot și ateu, de-a valma. La el, contradicția se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap își împletesc coarnele într-o logică înspăimântătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic și la sinteza neagră. – Tudor Arghezi, Însemnări rusești
„Cel mai adânc motiv pentru care europenii nu au putut și nu vor putea, probabil, niciodată să simtă Rusia este acesta: un abis există între sufletul slav și cel apusean. Rusul are harisma de-a împăca în ele contradicții de neconciliat pentru logica europeanului. Europeanul pune deasupra lucrurilor mintea limpede, legătura logică, roditoarea întrebuințare practică a noțiunii abstracte; rusul pune deasupra tuturor lucrurilor sufletul, clocotul acesta bogat, contradictoriu, încâlcit, numai lumină și întuneric, care-l împinge pe om, dincolo de logică, spre creația primejdioasă. (…) De aceea virtuțile și defectele rusului trebuie să le judecăm cu o măsură diferită și multe dintre faptele lui nu trebuie să ne surprindă; până și în cel mai nevinovat impuls al lui poate să săvârșească crime, precum iarăși în sânge și în vodcă poate să rămână întru totul nevinovat. Rusul este ca bătrânul Karamazov: patimi multe, primitive și incoerente, și totuși ne farmecă în chip irezistibil, pentru că simțim că sufletul lui este larg, iar inima lui, toată numai căldură omenească.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie
„Dacă voi fi eu la guvern, nu vom răspunde rușilor, dacă vor fi alții și aceștia vor comite greșeala să răspundem îți spun de pe acum ce se întâmplă: vom fi zdrobiți și însăși ființa statului va fi în primejdie de moarte. Rușii ne vor copleși cu numărul și ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înțelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nici o împrejurare și oricum s-ar prezenta coaliția. Fiindcă, odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne iarăși singuri, față-n față cu haotica, năucitoarea amenințare.” – Ion I. C. Brătianu, 1927
„Paradoxul este acesta: cât timp nu ne atacă, trebuie să opunem Rusiei – dacă putem, bineînțeles – armata altora, armata Europei întregi. Dacă aceasta nu se poate, dacă Europa va fi divizată ca în 1914-1918, noi trebuie să stăm deoparte. Altfel, suntem distruși… Noi trebuie să ne ferim ca de foc să irităm pe ruși, întâi, fiindcă suntem prea aproape de ei, și, al doilea, fiindcă rușii sunt ca elefanții: nu uită niciodată.” – Nicolae Iorga, 1936
Complicat e sufletul unui neam și încurcate sunt căile istoriei.