Protagonistul de astăzi este Bela Kun, jurist și jurnalist, conducătorul Republicii Sovietice Maghiare, ce a ființat în Ungaria în perioada martie-aprilie 1919.
Bela Kun s-a născut la data de 20 februarie 1886 în satul Nimigea de Jos (Bistrița-Năsăud), a copilărit la Cehu-Silvaniei (Sălaj) și a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității Franz Joseph din Cluj. Din câte se cunoaște, avea origine evreiască pe linie paternă (mama fiind însă protestantă), numele purtat de politician rezultând din maghiarizarea lui Cohen, mai întâi în Kohn și Kuhn, iar mai apoi în Kun.
După izbucnirea primului război mondial, Bela Kun s-a înrolat voluntar în armata austro-ungară, fiind luat prizonier de ruși în Galiția și internat în lagărul din Tomsk unde își însușește doctrina bolșevică. Fiind un orator bun și extrem de abil în realizarea propagandei revoluționare, se remarcă încă de la început, fiind trimis de Lenin să instaleze un regim comunist și în Ungaria.
În urma intrigilor și jocurilor de culise, dar mai ales cu sprijinul financiar al rușilor bolșevici, Bela Kun reușește în martie 1919 să preia puterea din Ungaria, instaurând dictatura proletariatului și înființând sovietele ca formă de conducere administrativă.
A fost îndepărtat de la putere de către armata română condusă de generalul Gheorghe Mărdărescu, după ce în aprilie 1919 Bela Kun declarase război României. La solicitarea aliaților, pentru a împiedica revenirea la putere a lui Bela Kun, în perioada august-octombrie 1919, Budapesta rămâne sub ocupație românească, comandamentul armatei române fiind stabilit pe malul drept al Dunării, în incinta Hotelului Gellert, inaugurat în acel an.
După debarcarea de la putere, Bela Kun pleacă la Moscova, primește cetățenia sovietică, intră în rândurile Partidului Comunist și este numit în conducerea Cominternului, dar în anul 1937 este arestat și acuzat de troțkism, fiind executat în gulag la data de 29 august 1938.
Deși astăzi, acțiunile sale sunt contestate, nu putem omite că acest politician maghiar cu origini transilvane, a trăit și a murit pentru o idee în care a crezut cu tot cugetul său, ceea ce nu este chiar puțin.