Dacă aș începe prin îndemnul: „Vizitați, vă rog, Budacu de Jos! Merită cu prisosință văzut!”, cu siguranță ar pufni în râs snobii care își aleg destinațiile de călătorie pe criteriul impresionării „prietenilor” de pe facebook”. Ar strâmba din nas și pragmaticii care pășesc numai cu folos, adulmecând oportunitățile profitabile, și care nu-și pierd timpul umblând după inedit ori frumos, cei care sunt legați la tărușul tejghelei barului de la colțul blocului, ori cei ce stau cu retina lipită de ecranul telefonului, chiar și când traversează strada. Singurii cărora le-aș putea stârni curiozitatea sunt semenii care vara, în concediu, obișnuiesc să cerceteze ținuturi deosebite situate peste munți și văi, sau peste mări și țări, dar odată întorși acasă, își restrâng nejustificat spațiul de manevră, rezumându-se la ruta casă-școală-loc de muncă și retur, uitând că este timp pentru toate și că există locuri și lucruri minunate, și în imediata vecinătate.
Nu e cu nimic mai prejos, nici Budacu de Jos, situat la câteva minute distanță de Bistrița și la nici 5 km depărtare de Palatul de Justiție, drumul de acces către această localitate fiind unul impecabil. În pofida acestui fapt mai sunt bistrițeni care nu știu că dincolo de Cighir și Codrișor se derulează o depresiune lungă și lată în care această comună își are așezate cele cinci cochete „cuiburi”: Jelna (ce stă aproape spate în spate cu Ghinda), Budacu de Jos și Budușul, ce împart miezul și care sunt despărțite doar de un pod, Simionești (pitit lateral între câteva pâlcuri de pomi) și Monariu (aflat la mică distanță de Sărata), întinderea teritorială a comunei fiind desfășurată aproximativ identic cu a municipiului reședință de județ.
Dacă mi s-ar cere să definesc în câteva cuvinte această localitate, ce te surprinde plăcut cu avântul și armonia urbanistică, aș spune că este comuna cu cele mai multe biserici vechi. Tocmai de aceea o să pun accentul pe prezentarea lor, lăcașurile de cult fiind dintotdeauna esența și permanența oricărei comunități.
Și nu uitați ce v-am rugat: căutați, fără prejudecăți, să cutreierați și să cotrobăiți, căci și o drumeție mică vă poate deschide orizonturi noi, prilejuind o călătorie în timp și echivalând cu o carte citită.