În copilărie, când am citit pentru întâia dată Biblia, câte un capitol în fiecare zi, la rugămintea bunicului – trecuse pragul de 80 de ani și nu mai vedea literele mărunte și înghesuite pe filele îngălbenite de timp – impresiile culese de pe traseul lecturii religioase nu s-au dovedit a fi deosebite. Biblia mi se părea o compilație dominată de harababură, în care coautorii și-au vărsat separat amintirile și fanteziile ca aport la constituirea capitalului social creștin. Referitor la conținut, recunosc că obișnuiam să recepționez ideile și întâmplările „mot a mot” (cuvânt cu cuvânt) și să le privesc cu un sever ochi critic, fără a încerca să mă duc dincolo de discurs, fără a citi printre rânduri, fără a omite scenariile fără sens, fără a lăsa sintezele să se sedimenteze singure…
Și tot din acele vremuri de demult îmi revine în memorie nedumerirea încercată la finalul cărții sfinte, unde se arată că procesul judecății de apoi va fi precedat nu de un simplu „Stop joc!” rostit de ziditor, ci de o distrugătoare ploaie de foc. Remarcând că am rămas cam încurcat cu privire la destinul divin – sancționator – al pământului, bunicul mi-a zâmbit îngăduitor și a zis, în esență, că n-ar fi tocmai de mirare dacă sfârșitul lumii nu va fi decis de Dumnezeu, ci de om, prin declanșarea unei apocalipse atomice.
Aducerile aminte mi-au fost prilejuite de amenințările nucleare exprimate, recent, ignorându-se dreptul tinerilor frumoși de a-și trăi viața și căutând să se calce în picioare creația lui Dumnezeu, tocmai acum când primăvara pune primele bijuterii la picioarele pământului.
La rugăciunea „Angelus” din data de 27 martie 2022, papa Francisc a făcut un nou și emoționant apel la pace, ce merită, în opinia mea, integral redat: „Dragi frați și surori, a trecut mai mult de o lună (…) de la începutul acestui război nemilos și fără sens care, ca orice război reprezintă o înfrângere pentru toți, pentru noi toți. Este necesar a respinge războiul, loc de moarte în care tații și mamele își îngroapă fiii, unde oamenii îi ucid pe frații lor fără a-i vedea măcar, unde cei puternici decid și cei săraci mor. Războiul nu devastează doar prezentul, ci și viitorul unei societăți. (…) Iată sălbăticia războiului, act barbar și sacrileg. Războiul nu poate să fie ceva inevitabil, nu trebuie să ne obișnuim cu războiul! Trebuie, în schimb, să convertim indignarea de astăzi în angajamentul de mâine. Căci, dacă din această situație vom ieși ca înainte, vom fi într-un anume fel cu toții vinovați. În fața pericolului de a se autodistruge, umanitatea trebuie să înțeleagă că a sosit momentul de a aboli războiul, de a-l șterge din istoria omului mai înainte ca războiul să șteargă omul din istorie. Mă rog pentru ca fiecare responsabil politic să gândească la acest lucru, să se angajeze în acest sens. (…) De aceea, îmi reînnoiesc apelul: ajunge, să ne oprim, să tacă armele, să se negocieze la modul serios pentru pace! Să ne rugăm în continuare Reginei păcii, căreia i-am consacrat umanitatea (…) Să ne rugăm împreună: Ave Maria…”
