Când mi-e dat să descopăr, în creierul munților, câte un colț de codru uitat de popor și nepângărit de topor, unde copacii cărunți se culcă cuminți la pământ – trupurile primind, încetișor, un parfum frumos mirositor -, ori câte un locșor în care mușchii croșetează în verde-smarald, cu migală și cu trudă, fiecare bulz de piatră și fiecare buturugă, îl caut cu privirea, instantaneu, pe Dumnezeu, căci decorul pare rămas, neschimbat, de la facerea lumii.
Și tot din negurile îndepărtate ale istoriei, și tot în timp îndelungat s-a decantat și s-a pus la păstrat, în proverbe, înțelepciunea aceea simplă și, deopotrivă, sclipitoare a înaintașilor. Că li se spun zicale sau zicători, ori că sunt etichetate „cuvinte de uz casnic” (Charles Dickens a editat în anii 1850 o revistă săptămânală ce purta acest titlu), aceste învățături morale populare au rodit în pomii încărcați cu experiențe ale generațiilor ce s-au perindat neîncetat și reprezintă, în sine, esențe de înțelepciune strămoșească.
Din cufărul cu judecată populară am ales pentru astăzi un potpuriu cu proverbe românești care dezvăluie, succint și pe înțelesul tuturor, care sunt reperele relației dintre om și Dumnezeu.
„Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru toți.”
„Unde nu este stăpân, nu este nici Dumnezeu.”
„De la mine puțin, de la Dumnezeu mult.”
„La Dumnezeu și-n Țara Românească, toate sunt cu putință.”
„Cu Dumnezeu pe buze, și cu dracu pe inimă.”
„Cu gândul la Dumnezeu, și cu mâna prin sânul meu.”
„Nu poți fi și cu dracul în buzunar și cu sufletul în raiul Domnului.”
„De unde nu-i nici Dumnezeu nu are ce lua.”
„Cine de oameni nu se rușinează, nici de Dumnezeu nu se înfricoșează.”
„Cine-ntr-altă lege sare, nici un Dumnezeu nu are.”
„Când dă Dumnezeu dă, și când ia, apoi îți ia și cenușa din vatră.”
„Decât să ia Dumnezeu mințile omului, mai bine să-i ia viața.”
„Până ajungi la Dumnezeu, te mănâncă sfinții.”
„Când Dumnezeu nu-i acasă, sfinții își fac de cap.”
„Pân-s-ajungi la Dumnezeu, mii de sfinți în drumul tău, toți cu mâna-ntinsă cer.”
„Mare e Dumnezeu, dar meșter e și dracul.”
„Să crezi în Dumnezeu. dar nici pe dracul să nu-l uiți.”
„Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă.”
„Omul dacă se păzește și Dumnezeu îl grijește.”
„Unde omul a pus mâna, a pus și Dumnezeu mila.”
„Mândrului îi stă și Dumnezeu împotrivă.”
„Dumnezeu te ferește până te nimerește.”
„Cine e bun, place și lui Dumnezeu.”
„Munca, când ți-o cauți bine, e și Dumnezeu cu tine.”
„Doamne ajută, cui sărută, și priește cui iubește.”
„Roagă-te la Dumnezeu, dar grăbește-te spre mal.”
„Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului.”
„Dă-mi Doamne, mintea moldoveanului cea de pe urmă.”
„Dă-mi Doamne, o pară-n gură; și dacă mi-o dai, mi-o și mestecă.”
„Dă-mi Doamne, puterea tânărului și mintea bătrânului.”
„Un bun c-un rău, așa a lăsat Dumnezeu.”
„Nu-mi da Doamne cât pot răbda.”
„Omul propune, dar Dumnezeu dispune.”
„Dumnezeu nu rămâne dator la nimeni.”
„Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul.”
