Florile și fructele muntelui.

Muntele poate fi privit nu doar din perspectivă pitorească, ci și printr-o prismă pragmatică, căci acolo sus, în înălțimile tămâiate de cer, ne putem face provizii de sănătate, culegând plantele medicinale răsărite din flora spontană, ce ne aşteaptă cuminţi să le recoltăm la timpul potrivit (când au putere tămăduitoare maximă) pentru a pregăti alifii, uleiuri sau tincturi ori pur şi simplu pentru a le usca, pentru binefăcătoarele ceaiuri de iarnă.

Sunt daruri magice pe care muntele mărinimos ni le oferă gratuit. E suficient să le cunoaștem și să le căutăm pentru a beneficia de puterea miraculoasă a plantelor medicinale. Pentru … Citește mai departe

Între orgoliu și original.

Principiul latin „Nemo censetur ignorare legem” exprimă ideea că nimeni nu poate invoca ignoranța sau eroarea de drept în apărarea sa, ceea ce înseamnă că necunoașterea legii sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură obligația persoanelor de a se conforma legii și de a răspunde pentru încălcarea ei, cum clar statuează și art 1 alin. 5 din Constituție: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Se presupune așadar că fiecare dintre noi suntem la curent cu toată legislația în vigoare. Chiar dacă este o presupunere absurdă, ilogică, în condițiile în care la finele anului 2019, … Citește mai departe

Cărți uitate

„Unele cărți sunt în mod nedrept uitate; nici unele nu sunt ținute minte pe nedrept” – Wystan Hugh Auden

Uneori, mă întreb retoric, unde eram oare noi, românii, când cădea capul lui Mihai Viteazul la Câmpia Turzii ?! De ce am întors spatele noi, românii, unui om luminat precum Nicolae Bălcescu, silindu-l să moară, bolnav și singur, la Palermo, fără a ști nici astăzi unde-i este mormântul ?! Cum am putut noi, românii, să-l forțăm pe Alexandru Ioan Cuza să ia calea exilului și să moară supărat departe de casă (Heidelberg – Germania), după ce a așezat țara pe … Citește mai departe

Iacob Mureșianu

După cum bine se știe, flacăra făcliei dăruiește gliei un rotocol generos de lumină, dar păstrează în penumbră pe cel care o ține dreaptă în mijlocul poporului său. Un asemenea purtător de stindard strălucitor a fost Iacob Mureșianu, ce și-a închinat întreaga viață idealului de emancipare a românilor transilvăneni, slujind discret și cu devotament neamul din rândul căruia s-a ridicat pentru a făuri din miezul țării (Brașov) o vatră românească luminoasă și un focar intens de cultură, în pofida vremurilor vitrege și a pragurilor puse în calea gazetelor pe care magistral le-a păstrat și le-a protejat, chiar dacă apariția lor … Citește mai departe

Izvorul Tăușoarelor

„Speologia, la nivel explorativ, e o coborâre în sine, un montanism întors pe dos, o urcare prin coborâre, o iluminare prin întuneric, o polifonie simfonică prin tăcere. O altă cale, de fapt, care duce la același dumnezeu ce ne bântuie: setea de cunoaștere” – Crin Triandafil Theodorescu.

După ce trecem de culmea sugestiv numită „Culminație”, obișnuim să facem un prim bilanț. În mod conștient sau nu, tragem o linie de demarcație între activul și pasivul înfăptuirilor, socotelile subliniind că nu vom avea timp suficient să le împlinim pe toate: să citim toate cărțile din bibliotecă; să călcăm cu bocancii … Citește mai departe