În cadrul disputelor judiciare, demarate și derulate cu îndârjire, înălțat fiind în jilțul obiectivității, judecătorul are căderea (dreptul și datoria) de a alege bobul de adevăr de neghina susținerilor pro causa, de a cântări afirmații și argumente, de a cumpăni pe starea de fapt, pe chestiunile de drept ( nu o dată interpretabile) și pe textele de lege aplicabile. Magistratul-judecător e mereu prins la mijloc (chiar dacă e situat deasupra tuturor), în miezul luptei de idei și de interese ale părților, între acuzare și apărare, între părerile exprimate, între probele administrate, între soluțiile ce pot fi date, analizând … Citește mai departe