Să considerăm că ofertele, ocaziile şi oportunităţile ivite, ni se cuvin, în tot și gratuit, e o nerozie, sau chiar o mojicie. O fi de vină ignoranța sau inconștiența ori experienţa deficitară de viaţă. E posibil ca obişnuinţa să îşi fi adus şi ea aportul. Nu caut să contest explicaţiile şi motivaţiile, mai mult sau mai puţin plauzibile, ce pot fi cu indulgenţă identificate.
Demersul meu vizează pericolul ce planează asupra celui consecvent într-o astfel de conduită. Cu timpul, fără o simptomatologie clară, braţul de primit devine tot mai acaparator şi mai încăpător, iar mâna de dat se atrofiază, ca … Citește mai departe