La câţiva paşi de păşunea alpină, în liziera de sus a pădurii, am întâlnit un brad neobişnuit. Trona într-o paşnică poiană, desfăşurată pe un mic tăpşan, străjuit îndeaproape de stânci ce evocă felurite chipuri. Masiv în trup, cu rădăcini ce se ascund atent printre pietre şi ramuri regulat dispuse pe trunchi, grele de rod şi încununate într-un vârf impozant, ascuns adesea de nori. Te uiţi uluit la el şi nu-ţi vine să crezi că o asemenea capodoperă a codrului a purces şi ea dintr-o simplă sămânţă adusă de vânt.
La o asemenea altitudine rar întâlneşti un brad similar. E … Citește mai departe