Nu doar „domnii” cei înalți și înfumurați au lucruri de dezvăluit, ci și semenii lor mai scunzi, senini și supuși, cuminți și rămași curați la suflet, în pofida încrengăturilor de încrețituri răsărite la colțul gurii și coada ochiului.
Și Munții Țibăului sunt munți mici, dar mărinimoși din cale afară în povești și priveliști. Prima impresie pe care o încerci când calci pe culmile lor este că execuți un simplu „exercițiu de smerenie” montană, și totuși imaginile și istorioarele pe care umil și generos ți le așează la picioare te îndeamnă să-i păstrezi permanent aproape de sufletul tău.
Munţii Ţibăului sau … Citește mai departe