Lângă securea războiului și pipa păcii

Cred că omul are ctitorită, în adâncul ființei sale, o ciudată dorință de cucerire teritorială, de apropriere, inclusiv prin viclenie ori violență, a spațiului folosit de celălalt, fără a aprecia, cum se cuvine, un binecuvântat răstimp prosper și pașnic. Cu ochii ațintiți pe gard, pe graniță, mereu nemulțumit de cât deține și întărâtat de ideea unuia „greu de cucerit”, omul a luat mereu cu forța pământurile și l-a prădat, fără pic de milă, pe aproapele său. În doar cinci decenii și fără a se mai repeta vreodată în istoria lumii, sub conducerea lui Ginghis Han (Genghis Khan), urmat de Hanul … Citește mai departe

Munții Țibăului

Nu doar „domnii” cei înalți și înfumurați au lucruri de dezvăluit, ci și semenii lor mai scunzi, senini și supuși, cuminți și rămași curați la suflet, în pofida încrengăturilor de încrețituri răsărite la colțul gurii și coada ochiului.

Și Munții Țibăului sunt munți mici, dar mărinimoși din cale afară în povești și priveliști. Prima impresie pe care o încerci când calci pe culmile lor este că execuți un simplu „exercițiu de smerenie” montană, și totuși imaginile și istorioarele pe care umil și generos ți le așează la picioare te îndeamnă să-i păstrezi permanent aproape de sufletul tău.

Munţii Ţibăului sau … Citește mai departe