Crin Triandafil Theodorescu

Inima care sfințește pâmântul

„Știa să se supună… cu darul deosebit al femeii care-l înțelege pe bărbat mai bine decât se poate înțelege el însuși. (…) Fusese din totdeauna predestinată blândeții; însă credința, mila, speranța – cele trei virtuți care încălzesc sufletul – ridicaseră încet-încet această blândețe până la sfințenie. (…) Privești o stea pentru că este luminoasă și pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce și o taină mai mare: femeia.” – Mizerabilii, Victor Hugo

„În timpul acelei groaznice nopți, nenorocirea o făcu să descopere blânda resemnare care, la mame și la soțiile îndrăgostite, … Citește mai departe

Cuminecătura cu iubire

„De bunăvoie și nesilit de nimeni” mă supun, în cele ce urmează, unui exercițiu de smerenie. Că asta fac acum când mâzgălesc impresiile de călătorie literară, cu un capăt bont de creion chimic, pe marginea unei cărți scrisă cu o peniță de aur. Cu speranța că, totuși, demersul meu sincer, dezinteresat nu va fi calificat ca un act de sacrilegiu, îmi asum acest sacrificiu și pentru a vesti că prin mijlocirea cărții „Într-o bună zi se va termina” e pe cale să se nască un scriitor mai plin de simțire, de neastâmpăr, de patimă, de profunzime… decât a fost Nikos … Citește mai departe

Între Ch(r)in și Amin

Cu mulți ani în urmă, Sorin (Gârjan) mi l-a dăruit, ca prieten, pe Crin (Triandafil Theodorescu), iar eu, la rândul meu, am prilejuit prietenia dintre Crin și Andrei Redl, Robert Rubl, Ioan Lumperdean și ceilalți părtași de potecă suitoare și cuceritoare de munți, că așa se-ntâmplă-n viață: un prieten bun aduce întotdeauna cu el și așază lângă inima ta pe un altul, asemenea lui.

Pe atunci, de ceva timp, ca un gândac mă rodea un gând: să cobor în Tăușoarele Gersei. Cutreierasem culmile desfășurate sub cer și îmi doream să văd și minunea zămislită în … Citește mai departe