Un străvechi proverb evreiesc subliniază că: „Dumnezeu nu a putut fi peste tot, așa că a creat mamele… ce înțeleg chiar și ce nu spune un copil.”
Din acest motiv, poate, în capătul îndepărtat al sălii de judecată aflăm, aproape de fiecare dată, o năframă de sub care licăresc doi ochi înlăcrimați ce dau vina pe întâmplare, pe împrejurări și cer, fără cuvinte, înțelegere și îngăduință pentru acuzat, reamintind că „iubirea unei mame rezistă în orice condiții: în onoare, ca și în dezonoare; chiar dacă suferă oprobriul lumii, nu se dezice de iubirea sa” – Washington Irving. Și sunt ferm … Citește mai departe