De curând, succint, am făcut apologia înălțării. Revin astăzi cu o adăugire pe care o aflu de bun augur: „Creează ca un Dumnezeu, poruncește ca un rege, muncește ca un sclav. (…) Și încearcă necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi până departe. (…) Și chiar dacă nu poți să-l ajungi niciodată pe Dumnezeu, curajul de a călători spre el rămâne foarte important” – Constantin Brâncuși.
Și dacă deunăzi propovăduiam și „lepădarea de tine însuți”, drept singura cale de căpătare a aripilor necesare sufletului pentru înălțare, ca un făcut am dat acum și peste un sfat prescris … Citește mai departe