Bunicul Macedon mă povățuia, cândva, să nu mă bag unde nu mă pricep – și cu atât mai mult dacă nu mă privește -, să tac dacă n-am ceva temeinic de spus (și cu atât mai puțin să-mi dau cu părerea „în dorul lelii”, de pe margine) și să iau sama la ce zic marii cărturari despre Dumnezeul ce de multă vreme nu ne-a mai învrednicit cu vreo vorbă sau vedere. Și cum, chiar dacă am tot încercat, doar din limitele ultimului sfat niciodată nu i-am ieșit din cuvânt, astăzi, în prag de Ziua Crucii (pe timpuri, se suprapunea cu … Citește mai departe