Spaima, din străfundul ființei noastre…

Uneori am impresia că războiul din vecinătate ne-a deșteptat, pe neașteptate, din somnul dulce al unei prelungi (prea lungi) stări de toropeală, de „ticneală”… Că erau și până acum prin lume conflicte armate, urmate de necazuri și nevoi, știam cu toții, dar le priveam, în treacăt, doar pe hartă și cu o anume detașare: se derulau departe și le credeam, pe alocuri, exagerate.

Trezirea de acum însă, la crunta realitate, mi se pare a fi una deosebit de dureroasă, fiind făcută de exodul mamelor ce trec hotarul țării lor doar cu o bocceluță-n spate și un prunc culcat în brațe, … Citește mai departe