Tag: Între cer și pământ

Ce apropiere lingvistică este între om și pom, și ce deosebiri de abordare îi separă.

Omul e ademenit necontenit de zări și depărtări, fiind tentat să vadă lucrurile în ansamblu și doar pe cele mari, scumpe, sofisticate, fascinante, fără a lua aminte la amănunte și fără a cerceta cu atenție lucrurile simple, fără valoare, mărunte, chiar dacă sunt evidente și elocvente sub aspect existențial.

Chiar dacă viața reprezintă o călătorie derulată mai degrabă în timp, omul e preocupat preponderent de spațiu, adesea uitând să-și așeze sufletul în cuibul clipei, zburând cu gândul tot mai încolo și tot mai-nainte, amânând aterizarea … Citește mai departe

Am auzit în câteva rânduri un cântec catolic, extrem de emoționant:

„Cerul e dorul meu, sunt călător. În lume sunt străin, rătăcitor. La cer privesc mereu, acolo e Domnul meu. Cerul e dorul meu, sunt călător.

Cerul e dorul meu, sunt călător, în valea de dureri, nutresc cu dor; Să merg în ceruri sus, alături de Isus. Cerul e dorul meu, sunt călător.”

Un alpinist, întrebat fiind de ce vrea să urce pe vârful de munte, a răspuns simplu și atotcuprinzător: „Pentru că este acolo!”. Pentru mine însă, mersul la munte are și rostul de a mă întâlni cu cerul. … Citește mai departe