De curând, Domnul (și programul) mi-a îngăduit să calc, din nou, pe la d(t)oamna de dincolo de deal, în izolata împărăție a IZAbelei, căci da, aleasă, și frumoasă, și mândră în toate cele… e Iza maramureșenilor. Și n-am cercat-o pe porțiunea plată, unde se revarsă potolită, la vedere, în albia lată a maturității, legând strâns salba sa de sate minunate, și nici la izvoarele dintâi, în înălțimile copilăriei cristaline, petrecută în cipici și cu sclipici printre pliurile „Bătrânei” sale mame (poreclită de păcurari Basaraba sau Celariu), ci tocmai în patima tinereții creatoare și iute curgătoare, în care dispare în calcare, … Citește mai departe