Mama (nu femeia) și copilul vin pe lume deodată, la naștere, după marile emoții din răstimpul de așteptare. Cu mâna petrecută tandru peste pântecul cu prunc, se roagă fierbinte ca rodul dragostei să fie un pui de om frumos și sănătos. Din leagăn zărim apoi chipul ei cald și auzim cântul ei duios, și tot mamei îi datorăm pasul, cuvântul și cei „șapte ani de acasă”. E la căpătâiul patului când suntem bolnavi, ne sărută pe frunte și ne mângâie când gângurim, însetați de răsfăț. O doare cumplit, dar tace, când nu-i mai dăm mâna pe stradă, când vrem să … Citește mai departe
Tag: mama
De ziua mamei.
Cu surprindere am aflat, de pe prima pagină Google, semnificația datei de 3 mai : ZIUA MAMEI.
Noi românii, pe nedrept, o încorporăm în ziua de 8 martie, deși mama nu e o femeie oarecare, ci o sfântă dătătoare de viață.
Mă închin cu tot respectul în fața femeilor-mame, îmi îndrept privirea înlăcrimată și îndatoritoare spre cerurile mamei mele și postez alături un fragment din romanul „Nimic nou pe frontul de vest”, scris de Erich Maria Remarque :
„Ah mamă, mamă! Pentru tine am rămas copil!
De ce nu pot pune capul în poala ta și să plâng? De ce … Citește mai departe
Mama
S-a suit la ceruri steaua,
Ce mi-a luminat cărarea.
E cert că dorul de mamă și durerea de mamă sunt sfinte.
Rămâne o taină, pentru mine cel puțin, câtă iubire încape într-o inimă de mamă și ce putere de sacrificiu sălășluiește în sufletul ei, mare și mărinimos. Ori de câte ori consider că am pătruns, că am deslușit misterul dragostei materne, aflu mereu, de alte și alte exemple de dăruire, ce împing dragostea și jertfa de mamă, spre hotare nebănuite, vecine cu nemărginirea.
E o dragoste duioasă, smerită, ce se dă dezinteresat, fără a pretinde vreo dovadă și fără a … Citește mai departe