Pe ATHOS…, din PORThos…, cu Aramis…

Vine o vreme când conștientizezi că îți ești dator să plinești visele cele vechi, împinse pe mai târziu de chestiunile cotidiene, și când simți că dacă continui să persiști în prorogare, riști ca ele să nu mai fie…

În scurta drumeție spirituală, de doar trei zile și trei nopți pe Monte Santo, am plecat cu feribotul din Ouranoupoli sau Uranupolis (orașul cerului, în traducere liberă), după ce, pentru obținerea vizei athonite (diamonitirionul), în zorii zilei și în fața Reprezentanței Muntelui Athos, am stat la o coadă tipic românească (nu-i de mirare: peste 90% dintre pelerini sunt români), începută cuminte pe … Citește mai departe