Ca și în traiul de zi cu zi, la urcușul pe munte alternează porțiunile plate, pe care le traversăm sărind într-un picior și fluierând o melodie care nu ne dă pace, cu porțiuni abrupte în care aproape ne târâm în coate și genunchi, scrâșnind din dinți. În timpul efortului depus pe poteca pitită în pădure ori strâmtorată de stânci, de unde zărim numai frânturi de munte și doar petece de cer, n-avem vreme pentru cugetare și contemplare, și nici posibilitatea de a evalua anvergura și arhitectura. Abia când atingem culmea golașă de munte și stăm suspendați între dincoace și dincolo, … Citește mai departe