Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe