Un cuget mucegăit se lasă greu impresionat. Izvoarele de inspirație, de interes, și le-a pierdut în pământul făgăduințelor, repetat înșelate de realitate, iar simțurile i s-au tocit, au amorțit, de atâta rămânere în nelucrare.
Chiar dacă nu pare, e un pericol care ne pândește pe toți, indiferent de vârstă, semnele unei atare stări de obedientă aplecare fiind prilejurile tot mai rare de uluire, de încântare.
Dacă nu stăm de veghe la frontierele spiritului, rutina se strecoară insidios, fără a da de știre, după care ne ia de mână și ne conduce la ofilire și pleoștire.
Nu ne putem apăra de … Citește mai departe