Cu un titlu ce parafrazează un vers din poezia „Lecția de citire” a lui Nichita Stănescu – aceluiași poet aparținându-i și poezia „Rugăciune la o piatră” (pe care o întreabă ce animale au murit când s-au scris prima oară cuvintele) – voi purcede pe drumul pietruit reamintind că „munții alcătuiesc un spațiu în care se pot răsfoi arhivele pământului – spațiu botezat în cele din urmă marea carte de piatră a lumii” (Munții din minte, Robert Macfarlane).
În același sens, e reprezentativ și volumul de poezii „Noduri și Semne”, presărat cu pietre și în care Nichita Stănescu, asemeni … Citește mai departe