Parcursul unei vieţi se aseamănă cu un traseu montan, necunoscut şi nemarcat, urmat când singur, când alături de alții, fără a avea la dispoziție indicatoare, busolă ori alte instrumente de orientare. Ca atare, în traiul cotidian, esențiale sunt intuiţia, imitaţia, imaginaţia şi improvizaţia. În aceste circumstanțe concrete, nici nu-i de mirare că nu o dată, drumurile bune şi bătătorite se sfârșesc într-o fundătură, unde şi vulturul face ocol, dar nu mai e timp să o luăm de la capăt, pe poteca ce o luase discret spre vârf, dintr-o răscruce căreia nu i-am dat importanţă.
Nu avem un ţel precis și … Citește mai departe