La cât rău s-a revărsat, treptat, peste pământ din străfundurile urât mirositoare ale ființei umane, profund și perpetuu pusă pe harță – pentru hartă -, decât să adaug pe obrazul cuiva încă o cută de neliniște, mai degrabă prefer să par un „trubadur” rupt de realitate și care într-o notă de naivitate propovăduiește starea de bine și promovează frumosul neluat deloc în seamă ori privit doar în treacăt. Uneori însă, în pofida dorinței dintru-nceput declarată, când nefirescul – ori chiar grotescul – situației se duce parcă hăt departe, trecând de hotarul … Citește mai departe