Fiecare dintre noi avem parte de mici momente de revelaţie a balastului de gânduri şi griji, cărat continuu şi inutil, a rutinei ce te mână cu spinarea încovoiată de nimicuri şi capul plecat permanent în ţărână, în care realizezi cum trec anii pe lângă tine, iar tu, gonit de mărunțișuri, ai uitat să zăboveşti lângă clipe magice, a căror valoare o descoperi târziu, abia când ele sunt de mult prefăcute în prăfuite amintiri.
Citisem undeva-cândva, că un aristocrat erudit, pentru a-şi aduce mereu aminte de durata limitată a vieţii îşi aşezase pe biroul de lucru craniul strămoşului ce a pus … Citește mai departe