Fiecare dintre noi avem parte de mici momente de revelaţie a balastului de gânduri şi griji, cărat continuu şi inutil, a rutinei ce te mână cu spinarea încovoiată de nimicuri şi capul plecat permanent în ţărână, în care realizezi cum trec anii pe lângă tine, iar tu, gonit de mărunțișuri, ai uitat să zăboveşti lângă clipe magice, a căror valoare o descoperi târziu, abia când ele sunt de mult prefăcute în prăfuite amintiri.
Citisem undeva-cândva, că un aristocrat erudit, pentru a-şi aduce mereu aminte de durata limitată a vieţii îşi aşezase pe biroul de lucru craniul strămoşului ce a pus temelia familiei sale de nobili şi care a clădit castelul în care apoi generaţii de-a rândul au trăit şi au murit.
Nu mai țin minte de la cine am aflat că, pentru a înlătura iluzia că viaţa e cu certitudine lungă şi fără necazuri, răsfoiește adesea albumele de fotografii pentru a fi cât mai conştient că viaţa e doar un vis în care sunt amestecate scene senine şi firimituri de fericire cu clipe de coşmar, aşa cum se derulează filmul vieţii oricărui pământean.
De curând am aflat și eu o cale pentru a mă împiedica să uit de efemeritate. Având o oră la dispoziţie, am intrat pe poarta cimitirului din centrul Clujului unde, sub lanurile de cruci, ca peste tot în lume, sunt înmormântaţi laolaltă săraci şi bogaţi, mari nobili sau oameni de rând, necunoscuţi sau semeni care pe bună dreptate au dobândit notorietate. E suficient să te plimbi alene pe alei pentru a constata un lucru simplu : moartea nu i-a iertat nici pe grofii Bethlen, Teleki, Mikes sau Esterhazi (baroni şi conţi ce au croit istoria Ardealului) şi nici pe istoricul Constantin Daicoviciu, exploratorul Emil Racoviţă, medicul Iuliu Haţieganu, fotbalistul Stefan Kovacs, speologul Iosif Viehmann, generalii Alexandru Hanzu şi Dănilă Papp, compozitorii Gheorghe Dima şi Tudor Jarda, poetul Emil Isac şi scriitorul Ion Agârbiceanu. Nici averile acumulate, nici notorietatea izvorâtă din creaţiile lor artistice de excepţie, nici faptele de eroism şi nici marile lor izbânzi şi înfăptuiri, nu le-au adus veşnicia trupească.
Acum, când filmul lumii a fost „pus pe pauză”, m-am hotărât să recitesc în tot Biblia. Am mai făcut-o cândva, în copilărie, la îndemnul și sub privegherea bunicului meu. Gâlgâie de îndemnuri și învățăminte, iar lectura ei te face mai bun, îți dă o stare de bine și te ajută să-ți trasezi singur o mejdă între vremelnicie și veșnicie, între chestiunile esențiale și lucrurile de prisos, dar mai contribuie la ceva important. Când Eclesiastul ( 1 : 5) spune răspicat : „Un neam trece, altul vine, și pământul rămâne vecinic în picioare” și când parcurgi apoi arborele genealogic a lui Isus Hristos prezentat de Luca (3 : 23) și Matei (1 : 1), conștientizezi parcă mai pregnant cât de lung e șirul străbunilor oricărui om, a celor care au fost înaintea ta tocmai ca să poți fi și tu, și care coboară până în zorii istoriei, spre primii doi oameni.
Întâmplător, astăzi am văzut câteva fotografii realizate în anul 1920 în timpul gripei spaniole ce a secerat peste 50 de milioane de vieți omenești. Și atunci, ca și în primăvara anului 2020 (la distanță de exact un secol), oamenii purtau pe stradă mănuși și măști. Și coincidență sau nu, tot astăzi am dat peste un paragraf din Eclesiastul 1 : 9:
„Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune : ”Iată ceva nou” de mult lucrul acela era și în vremurile dinaintea noastră. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu”.
Cât ADEVĂR … și totuși noi continuăm să fim tentați a crede că năpasta noastră e cea mai cea din atâtea mii și mii câte s-au perindat sub soare, pe scoarța pământului.
Și dacă tot am ajuns la cartea sfântă, la cea mai citită carte din toate timpurile, pe parcursul exercitării profesiei am extras din Biblie unele fragmente elocvente cu referire la actul de judecată:
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura” Matei 7 : 1
„Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme” Psalmii 106 : 3
„Căci Domnul este drept, iubește dreptatea …” Psalmii 11 : 7
„Pentru orice lucru este o vreme și o judecată…” Eclesiastul 8 : 6
„Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept…” Proverbele (Pildele) 28 : 5
În cuprinsul Bibliei am aflat și o serie de statuări deontologice a celor care împart dreptatea:
„ Alege oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei … care să judece poporul în tot timpul…” Exodul 18 : 21
„ Să nu faci nedreptate la judecată; să nu cauți la fața săracului, și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate” Leviticul 19 : 15
„ Să aveți cumpene drepte, greutăți drepte …” Leviticul 19 : 36
„ Să ascultați pe frații voștri, și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e cel care face dreptate…” Deuteronom 1 : 16
„ Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului” Proverbele (Pildele) 17 : 15
Biblia face referiri la câteva fărădelegi și chiar unele precizări procedurale.
Vătămare corporală (uimitor e modul de calcul al despăgubirilor ce dăinuie peste milenii)
„Dacă se vor certa doi oameni și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, silindu-l să stea în pat … să-l despăgubească pe celălalt pentru încetarea lucrului și să-l îngrijească până la vindecare” Exodul 21 : 18
Legitima apărare ( o cauză de nepedepsire ce a supraviețuit)
Dacă hoțul este prins spărgând și este lovit și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el … dacă nu a răsărit soarele” Exodul 22 : 2
Mărturie mincinoasă (referirile repetate denotă o cazuistică bogată)
„Să nu juri strâmb…” Matei 5 : 33
„Să nu te unești cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. Să nu te iei după mulțime și să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea” Exodul 23 : 1
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” Deuteronom 5 : 20
„Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit…” Proverbele (Pildele) 19 : 5
„Un martor stricat își bate joc de dreptate. Și gura celor răi înghite nelegiuirea” Proverbele (Pildele) 19 : 28
Fidejusiunea (sau despre îndeplinirea întocmai și la timp a obligației de garanție benevol asumate)
„Dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău fă lucrul acesta și dezleagă-te” Proverbele (Pildele) 6 : 11
„Când un om va face o juruință… să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu cu tot ce i-a ieșit din gură” Numeri 30 : 2
„Mai bine să nu faci nici o juruință decât să o faci dar să nu o împlinești” Eclesiastul 5 : 5
Tulburare de posesie (se pare că dintotdeauna s-a râvnit la petecuțul de pământ al celuilalt)
„Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi…” Deuteronom 19 : 14
„Blestemat fie cel care va muta hotarele aproapelui său” Deuteronom 27 : 17
„Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au așezat părinții tăi” Proverbele (Pildele) 22 : 28
„Nu muta hotarul văduvei și nu intra în ogorul orfanului” Proverbele (Pildele) 23 : 10
Luarea de mită (reguli de pus în ramă)
„Să nu primești daruri întrucât acestea orbesc pe cei care au ochii deschiși și sucesc hotărârile celor drepți, ci să urmezi cu scumpătate dreptatea…” Exodul 23 : 8
„Să n-atingi nici un drept, să nu cauți la fața oamenilor și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților…” Deuteronom 16 : 19
„Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății” Proverbele (Pildele) 17 : 23
Valoarea probelor (un vechi principiu probatoriu, aplicabil și astăzi)
„ Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor” Deuteronom 17 : 6
„Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire…” Deuteronom 19 : 15
Să auzim numai de bine dragilor!