Patrimoniul arhitectonic al Transilvaniei este formidabil și include un ansamblu de cetăți, castele nobiliare și biserici fortificate, precum și un șirag de târguri cu alură medievală și spectaculoase sate săsești ce pot constitui oricând puncte de real interes într-un circuit turistic de excepție. Tocmai de aceea, cred cu toată convingerea, că Transilvania merită valorizată și mai ales redescoperită, nu doar de către străini, ci și de către fiecare dintre noi.
Aici, de pildă, în inima Transilvaniei, se află un petec de pământ cu istorie îndelungată și întortocheată: Cetatea de Baltă – i se spunea așa pentru că era amplasată într-un loc mlăștinos -, fostă feudă a domnitorului moldovean Ștefan cel Mare ( dăruită fiind de Matei Corvin) și a urmașilor săi: Bogdan Vodă și Petru Rareș.
După ce Moldova a pierdut stăpânirea, nu departe de vatra Cetății de Baltă (Kukullovar, în maghiară, și Kokelburg, în germană), la sfârșit de secol XVI-lea și început de secol XVII-lea a fost construit de către Istvan Bethlen, în stil renascentist , după modelul celor de pe Valea Loirei (Franța), un cochet castel de vânătoare, renovat în stil baroc în perioada 1769-1773.
Impunătoarea clădire a castelului ridicată pe colina ce se înalță deasupra satului este una compactă, fără curte interioară, cu cinci turnuri acoperite, din care patru de formă circulară poziționate în cele patru colțuri ale construcției și unul octogonal, atașat la o fațadă, ce adăpostește o scară secundară de lemn desfășurată în evantai.
Castelul a rămas în stăpânirea reprezentanților familiei nobiliare Bethlen -ce a dat Transilvaniei iluștri conducători, inclusiv un cancelar și un principe – până în anul 1884 când a fost cumpărat de contele Jeno Haller, ai cărui urmași, după retrocedare, l-au vândut în anul 1999 familiei Necșulescu, ce deține firma Jidvei.
Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă.
Cadrul în care este amplasat este absolut idilic, iar eforturile depuse de actualii proprietari de a-l scoate din ruine și a-l readuce la viață sunt vrednice de toată lauda.
Vedere de pe terasa castelului devenit emblema Companiei Jidvei. Nu trebuie omis că aceeași societate a preluat și Castelul din Sânmiclăuș, aflat acum în plin proces de restaurare.
În prim-plan dependințele din curtea castelului. În incinta lor există camere oferite oaspeților în regim hotelier, cum la fel sunt și cele situate în turnurile circulare ale clădirii principale.
Șarm, tihnă și timp ce stă în loc.
În capătul câmpului ne așteaptă cuminte capela romano-catolică edificată între anii 1760-1769.
Ornament de piatră așezat în exteriorul clădirii.
Trovant cu aspect de broască țestoasă – trovanții fiind concrețiuni de gresie ce îmbracă felurite forme și în care straturile de nisipuri sunt legate între ele printr-un ciment carbonatic. În România există chiar un muzeu al trovanților, în localitatea Costești, lângă șoseaua ce leagă Târgu-Jiu de Râmnicu Vâlcea.
Inscripție săpată în piatră.
Blazonul familiei nobiliare, însemnul heraldic cu coroană având în centru două medalioane ce înfățișează un șarpe cu măr în gură și portretul unui iobag, încadrate pe verticală de două flori de crin.
O ușă cu un deosebit ancadrament de piatră.
Un colț medieval în care pot fi împărtășite povești cu parfum de vin.
Scara străveche de lemn ce coboară în pivnițele castelului.
O capodoperă de cupolă situată în subsolul castelului. Piatra din vârful arcului arhitectural, denumită cheie de boltă, reprezintă elementul de susținere a întregii structuri, ceea ce înseamnă că odată ce ar fi luată, întreaga construcție s-ar prăbuși.
În pivnițele castelului se păstrează vin la învechit și se țin degustări de vin.
Scara în spirală, construită din bârne de stejar, fără a fi folosit un singur cui de fier, constituie, în opinia mea, punctul forte al edificiului. Nu te poți decât închina în fața măiestriei meșterilor de altădată.
Poarta de intrare în castel, frumos lucrată în lemn.
Pe frontispiciul ei se remarcă un rod bogat de viță de vie, pentru a ne aminti că ne aflăm într-o mândră podgorie.
Sortimentele fanion ale Podgoriei Jidvei. „Castelul Bethlen-Haller este, mai presus de toate, un spațiu în care timpul curge firesc, ca un vin bun care umple cupele atunci când poveștile sunt nu doar spuse, dar mai ales trăite și retrăite alături de oameni dragi” – Jidvei.ro
Este un fapt notoriu că un strop de vin vechi amplifică bucuria de a trăi. Totul e să nu trecem pragul dincolo de care nu mai realizăm că trăim.
Răsărit parcă din poveștile copilăriei, acest castel ne așteaptă să-i trecem pragul pentru a petrece un sfârșit de săptămână romantic, plin de tandrețe, ca odinioară.
