Aproape de ape (de aparențe).

Peste toate câte sunt, pe pământ, cârmuiește ca o stăpână absolută „Aparența”, înșelătoarea înfățișare care ascunde adevărata natură a lumii și a lucrurilor ce o compun.

Nici oglinda apei nu reflectă fidel realitatea, imaginile redate fiind afectate de multiple distorsiuni și interferențe. Situația se complică și mai mult când încercăm, cu puterea imaginației, să trecem printre foile suprapuse de aparențe, pentru a ajunge la miez și a surprinde esențele. O dificilă încercare în condițiile în care croșetăm firul vieții nu din certitudini și adevăruri fără loc de întors, ci din impresii și iluzii, cu acul subiectiv al mărginitei noastre minți ce doar își dă cu părerea și cu presupusul.

Într-un amalgam de aparențe e învăluit și omul. Una cugetăm, alta promitem și cu totul alta facem, căci nici unul dintre noi nu prea suntem cum „pozăm” la prima vedere și cum ne-am dorit cândva să fim, iar din instinct sau din obișnuință căutăm să ne dosim gândurile după zidul cuvintelor rostite cu rostul de a da bine la impresia artistică. Și cum, prin mijlocirea rețelelor de socializare, viața privată a dobândit caracter public, în lupta pentru „buna imagine” chiar și declarațiile de dragoste – sublimul fără de seamăn al intimității – sunt îmbrâncite „pe ulița satului”, la ceas aniversar, pentru a evidenția „perechea cea mai cea…” și „iubirea ca-n povești”. N-ar fi de mirare însă, ca în spatele cuvintelor să aflăm că „declarantul” nu a învățat încă să folosească aspiratorul, să facă un ceai, să dăruiască o floare, ori așteaptă să-și afle „schimburile curate” în fiecare dimineață la căpătâiul patului.

Și la munte când suntem deasupra și departe n-avem cum să deslușim detaliile ce sunt definitorii pentru lacul din vale. Apropierea ne dezvăluie câte ceva, precum aspectul vălurit și amalgamul de culori, nu însă și tainele ce rămân ascunse majorității.

În adâncurile Lacului Colibița stă spășită vatra vechiului sat.
„Viața este un lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite” – Simone de Beauvoir.
„Dezvață-te să respecți fațada până ce n-ai văzut interiorul” – Tudor Arghezi.
O privire aruncată-n treacăt ori câteva clipe petrecute alături nu sunt îndestulătoare pentru a descoperi măreția.
„Adesea, sub haine zdrențăroase se ascunde o inimă de aur” – Cicero.

Să luăm aminte la acest aspect „intrat la apă” și să nu punem la zid pe ceilalți după superficiale supoziții ori doar în temeiul unor indicii și bănuieli, dezideratul dreptei judecăți necesitând trecerea dincolo de aparențe și de prejudecăți.