Este îndeobște cunoscut că necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii publicată în Monitorul Oficial nu este de natură să înlăture răspunderea judiciară (potrivit principiului latin : „Nemo censetur legem ignorare”), dar la fel de real este faptul că nimeni nu se poate menține „la zi” cu studiul legislației române, excesiv de întinsă și de fragmentată, dar mai ales extrem de vremelnică, de dinamică. Nu știu dacă s-a întreprins vreun studiu sociologic cu privire la sursele de informare legislativă ale populației. Mă încumet să intuiesc că undeva sub 1% dintre respondenți ar preciza că își orientează conduita după ce au citit personal în actul normativ, până în 10% ar spune că se încred în regulile diseminate – nu o dată trunchiat – de canalele mass-media, în timp ce restul de 80% ar arăta că se comportă „în orb” și „după nas”, ca un montaniard prins într-o mare de ceață densă pe o potecă fără marcaj, din ce văd pe la unii și pe la alții și din ce au auzit de pe la cunoscuți.
Pe timpuri, în fiecare sat exista câte un toboșar care trecea pe ulițele satului și da de știre hotărârile stăpânirii, și în același scop, până nu de mult, duminica la prânz, la ieșirea din biserică, se țineau „poruncile”. Dacă ar fi fost păstrate aceste exemple de bune-practici cetățenii ar cunoaște, de pildă, că Legea Pomiculturii nr.348/2003 permite tăierea nucilor numai în cazurile în care sunt întrunite cumulativ anumite condiții și numai după obținerea prealabilă a unei autorizații speciale eliberată de Direcția Județeană de Agricultură. Oare câte astfel de autorizații au fost emise în răstimpul ultimilor zece ani când nucul ce umbrea banca pusă la poarta casei a „căzut la datoria” schimbării satului românesc, nu neapărat în mai bine și mai frumos, ci în altceva, ca să nu rămână cumva mai prejos ?!
Dincolo de hotare, speciile rare de arbori și pădurile deosebite nu doar că sunt ocrotite, ci și puse în valoare, devenind adevărate puncte de atracție turistică. La fel se întâmplă și cu toți copacii răzleți, seculari sau speciali, prin ceva anume, aceștia fiind declarați monumente ale naturii, luați în gestiune de instituțiile abilitate și incluși în ample programe de protejare. La noi, în momentul de față, nu cred să existe, la nivel de județ sau de localitate, nici un fel de preocupare în acest sens.
E plin pământul țării de codrii seculari și de copaci spectaculoși prin raritate ori inedit. Trebuie doar să-i identificăm, să-i protejăm de topor și să-i facem cunoscuți.