„Aștept primăvara: / vreau să fiu dus de un pluton suav / la primul zid și împușcat cu muguri / și când voi muri să-mi înflorească rănile, / să vină toate albinele la rănile mele / și să mă transporte pe aripi / către tărâmul de polen unde merită să ajung / cu flori cu tot, cu tristețe cu tot, / cu primăvară cu tot, / acum și-n veacul vecilor.” – Poezia „Plutonul”, Adrian Păunescu.
Până deunăzi, ori de câte ori simțeam în nări suflarea sfântă a primăverii îmi venea să fluier, să sar fericit într-un picior, să mă strâmb copilărește la soare și să „mniros” – sau „mninos”, cum ziceau cândva iloanii – fiecare floare întâlnită-n cale. Și acum, spectacolul uluitor al renașterii stă să-nceapă: decorul dă spre verdele „împăunat” cu steluțe colorate, virtuozii aterizează pe marea scenă a naturii, acordându-și instrumentele…, dar ce folos: n-am parcă pofta și tihna de a mă bucura, ca altădată.
Așa cum primăvara scoate la lumină sublimul din pomi, tot așa mi-aș dori să înflorească și sufletele noastre, cuprinse de pace. Când „înfloresc florile”, există și speranța unui nou început, care făgăduiește… Se spune că cele mai frumoase primăveri vin după ierni cumplite. Așa să fie și acum, când bucuria de a trăi pare pecetluită cu pojghița de gheață a războiului.
Papa Francisc a ținut un discurs emoționant și în data de 13.03.2022: „Frați și surori, cu puțin înainte ne-am rugat Fecioarei Maria. (…) În fața barbariei uciderii copiilor, nevinovaților și civililor lipsiți de apărare nu există rațiuni strategice care să stea în picioare: trebuie numai să înceteze inacceptabila agresiune armată înainte de a reduce orașele la cimitire. Cu durere în inimă, unesc vocea mea la vocea oamenilor obișnuiți care imploră sfârșitul războiului. În numele lui Dumnezeu, să fie ascultat strigătul celui care suferă, să înceteze bombardamentele și atacurile! Să se mizeze cu adevărat și hotărâre pe negocieri, iar coridoarele umanitare să fie efective și sigure! În numele lui Dumnezeu, vă cer: opriți acest masacru! Aș vrea încă o dată, să îndemn la primirea numeroșilor refugiați, în care este prezent Cristos, și să mulțumesc pentru marea rețea de solidaritate care s-a format. Cer tuturor comunităților diecezane și călugărești să înmulțească momentele de rugăciune pentru pace, da, să crească momentele de rugăciune pentru pace. Dumnezeu este numai Dumnezeul păcii, nu este Dumnezeul războiului, iar cine susține violența profanează numele lui. Acum să ne rugăm în tăcere pentru cei care suferă și pentru ca Dumnezeu să întoarcă inimile la o fermă voință de pace!”