Muntele este o părticică din paradisul terestru ce poate fi privit şi în pripă, în treacăt, din maşină sau telescaun, dar dacă nu o facem îndelung şi temeinic, complet şi contemplativ, nu ajungem să-l cunoaștem și să-l înțelegem. Când nu i-am călcat cărările cu pasul tremurător de osteneală, având rucsacul în spate şi broboane de sudoare ce ni se rostogolesc de pe faţă pe gât, iar mai apoi pe şira spinării, nu ştim cu adevărat ce este muntele. Îl putem descoperi doar cutreierând potecile şi cotrobăind în măruntaiele lui. Îl putem pricepe numai dacă îl ascultăm cu atenţie, îl adulmecăm … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Nicolae Bălan
Desaga e deosebită, fiind o dovadă a iscusinței țăranului român. E o simplă traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa, dar care prin aspectul său de cumpănă, de balanță, asigură o echilibrare a poverii purtate.
Cu o astfel de desagă intrăm fiecare pe poarta vieții veșnice și ne ducem în fața Domnului. În partea din față purtăm lucrurile bune făcute și valorile dobândite : milostenie, smerenie, dragoste, dreptate…, iar în partea din spate cărăm fărădelegile, patimile, slăbiciunile, metehnele, prilejurile ratate de a face fapte bune. Când va deșărta desaga în fața tronului marelui judecător, … Citește mai departe
Goana după avut
Traiul la țară, dus în urmă cu un secol, într-un sătuc retras, pitit printre coline și unde chiar și vulturul e nevoit să facă ocol, precum Caila Blăjenilor, era fără îndoială fascinant. Viața satului era frenetică și eternă, veșnicia având ca temelie ciclul vegetativ al naturii, și implicit calendarul precis și caracterul repetitiv al lucrărilor pământului. Toți se știau pe de rost, dintotdeauna și pentru totdeauna. Toți aflau de îndată toate câte se petreceau, ziua sau noaptea, în fiecare casă. Toți se căutau unul pe altul, fiind mereu alături, la bucurie și necaz. Nevoia de celălalt era acută și nimeni … Citește mai departe
Pădurea din Șesul Văii Budacului
În toamna anului trecut am vizitat câteva din bisericile vechi, clădite din lemn și piatră de strămoșii someșeni. Una dintre „bătrânele” m-a bucurat și încântat, căci își avea lăcașul restaurat, curat ca un pahar, aflat la adăpost de uitare și delăsare, lângă casa nouă a tinerilor ce o au în grijă, dar o altă „băbuță” m-a întristat, căci își avea sălașul însingurat, părăsit la o margine de sat, cu ochiurile de sticlă sparte, de parcă ar fi rămas a nimănui.
Țin să vă destăinui că același sentiment îl încerc de fiecare dată când mi-e dat să ajung în Pădurea din … Citește mai departe
Gânduri printre rânduri … și flori din grădina mea
Niciodată n-am înțeles de ce nu sărbătorim anul ce a trecut, într-o petrecere de bilanț, dar întâmpinăm cu fast și bucurie sosirea noului an, despre care nu știm nimic.
Ciclic, pe traiectoria umanității, sunt puse puncte de resetare, dincolo de care multe lucruri nu vor mai fi cum au fost. Să sperăm că vom putea păstra sărutul, surâsul, strănutul …
Se spune că n-ar fi fost războaie, dacă omenirea ar fi fost condusă de mame. Poate și panica provocată de pandemie n-ar fi luat proporții, dacă lumea ar fi fost condusă de tineri. Când ai curaj și entuziasm nu încui … Citește mai departe