Tag: munții rodnei

Omul, muntele și Domnul

Dacă-i simplu și senin, meritul nu e prea plin.

„Când e bine să te duci la munte? Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ți închidă drumul spre înălțimi. Pentru adevăratul drumeț nu există vremea rea, fiindcă el știe să iubească natura sub toate înfățișările ei. Apoi ploi, vijelii și zăpezi le poți găsi în regiunile alpine și în mijlocul verii, deci trebuie să fie pregătit pentru ele, materialmente și moralmente. Forța morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebuie să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară … Citește mai departe

Coroana Corongișului

Deunăzi, i-am dedicat Corongișului drumeția dezmorțirii – de după iarnă -, a reîntâlnirii cu muntele și cu părtașii de poteci și de momente trăite la înălțime.

Anul Nou-Născut nu știe dacă va fi mai bun decât cel încheiat și în istorie încuiat; nici dimineața, ca orice debut, nu știe ce anume va aduce amiaza; nici primăvara ce făgăduiește – aidoma tinereții – nu știe care dintre promisiuni vor fi împlinite de vară; nici când pleacă la drum, omul nu știe, cu exactitate, surprizele de după clipă, de după cotitură. Nici noi, când am programat tura de munte, n-am fost siguri … Citește mai departe

Deasupra norilor

„Se înșeală cine crede că la munte o priveliște e aceeași, că răsăriturile, amiezele și amurgurile se repetă, că toate clipele se scurg monoton…” – Mihail Sadoveanu.

Într-adevăr, muntele e un abil cameleon – asemeni oricărui om obișnuit – prezentând curioase alternanțe de lumini și de umbre, toane ne-nțelese nici măcar de el, dedublări uimitoare, rapide răsuciri și repetate ruperi de ritm, lucruri lăsate anume „la vedere” – ca să încânte – și un șirag de ascunzișuri. Uneori se trezește dimineața cu „capul în nori” sau „plin de fumuri” ori „tunând și fulgerând”, dar e suficient „un zâmbet, o floare … Citește mai departe

„La cărți” în Munții Rodnei

Avem și noi, năsăudenii, „Arieșul” (Anieșul) nostru, cu nimic mai prejos față de „aurul” apusenilor, un râu spumant, integral de interior, de lung parcurs (peste 20 km), cu porțiuni repetate de defileu și un uluitor bazin de colectare având aspectul unui amplu arc de cerc deschis între Vf. Repedea (2074 m) și Vf. Omului (2134 m), deservind pe versantul sudic aproape o treime din culmea principală a Munților Rodnei în lungime totală de 55 km.

Până la inundațiile din anul 1970 Anieșul se asemăna izbitor cu Vaserul, inclusiv la capitolul sălbăticie și priveliști pitorești, pe lângă matca râului și după … Citește mai departe

Întâlnirea din pământuri – Corongișul Rodnei.

Dualitatea o întâlnim în fiecare întâmplare și în fiecare interpretare, așa cum în fiecare om se confruntă Diavolul (răul) și Dumnezeu (binele). Mintea noastră are aspectul unui hățiș de gânduri, curate și necurate, șoptite de spiriduși, iar sufletul este un amestec de liniște și neliniște, după cum sunt proporțiile tăriilor și slăbiciunilor în aluatul din care suntem frământați.

Și muntele este un tărâm de luptă între alba acalmie și viul cel verde. Primăvara, zăpezile sunt împinse cu flori spre înălțimi, de unde, toamna, fulgii coboară veseli peste frunze.

Pentru a avea parte de două anotimpuri într-o singură zi am urcat … Citește mai departe