„Nu e greu să te mântuiești, fratele meu. Uită de tine numai o seară, numai o zi, și, din încruntarea ta fără noimă, dumirește-te până în zarea care n-ai mai zărit-o, și spune-ți, tu, ție, ce vezi: lumina lui april, aprinsă pe ramuri și-n miile de candele pitite-n iarbă, făcliile plopilor, păsările cerului albe. Un talaz de înviere învăluie lumea și trezește țărâna, odată cu scularea din giulgiu a lui Iisus. Ce nu învii și tu? Că dacă vei muri de tot, mortule pe jumătate, fratele meu, tu nu mai învii niciodată. N-ai lăsat în urma ta nici semnul … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Încă o zi de trăit, în liniște, în libertate…
Într-o epocă vădit turbulentă, cu o harababură tarifar-vamală de nedescris, cu reconfigurări în planul alianțelor militare, cu o societate peste care s-a răsfirat un iz electoral pestilențial…, promovarea frumosului, a libertății depline, a liniștii lăuntrice te duce cu gândul la vechea vorbă românească „țara (și lumea) arde, iar baba (sau moșneagul) se piaptănă” și totuși n-are nici o noimă să ne preocupăm de chestiuni care sunt mai presus de voința noastră și care țin exclusiv de cârmuitorii țărilor, singurul subiect de interes constând în ce putem face fiecare. Ș-apoi, dacă omul tot nu știe ce – și cum – va … Citește mai departe
Într-o porneală de primăvară
Cuvântul porneală l-am auzit, întâia dată, la păcurarii din Munții Rodnei, ei folosindu-l pentru a semnifica mânarea turmei de oi, preț de două-trei ceasuri, după mulsul de ojină (seară), spre un petec de pășune bogată situat pe o față de munte, anume păstrată, aproape de mutare, cum îi zic ciobanii la adăpostul lor, la stână și la târla de lângă. Ca atare, deși nu pare și chiar dacă are o vădită obârșie popular-păstorească, nu prea cred că este, pe acest pământ, vreun alt cuvânt care să adune mai bine la un loc toate nuanțele care ilustrează ardoarea, avântul, elanul, entuziasmul, … Citește mai departe
Visătorul
După subiectul de flower-power, cu reale perspective personale, anterior abordat, dar nu pentru a promova un spirit extrem de aventură și nici cu scopul de a face apologia filosofiei ușuratice de viață, comprimată la statutul de traistă-n băț și o floare prinsă-n păr, în încercarea de a deveni liber ca pasărea cerului; înțeleg astăzi să schimb registrul tematic și să mă ocup de o chestiune serioasă și mai mult decât sensibilă, de un caz de trecere sub tăcere, sau doar de referire în treacăt la subsolul intitulat „Și alții…”, și implicit la o speță clasică de crasă discriminare.
Și să … Citește mai departe
Peregrin
De curând, la un așa-zis bal mascat (în fapt, o petrecere restrânsă, între prieteni foarte buni), m-am costumat, în chip aproape natural, ca un țigan de odinioară, iar mai apoi, ca un simplu vagabond. Spun natural, sau mai degrabă intuitiv, pentru că nu a fost vorba de alegeri temeinic chibzuite, ci hotărând imediat, la sugestia soției (citindu-mi poate în subconștient!), dar cu mențiunea că ambele versiuni de înfățișare, având la temelie elementul comun de „traistă-n băț”, mi s-au potrivit, dovadă fiind spusele celorlalți participanți: că mi-am intrat bine în fiecare rol.
Nu știu cât m-a influențat, în copilărie, obiceiul împământenit … Citește mai departe