EL și EA

Adam și Eva întruchipează temelia arborelui genealogic al omenirii.

Adam a fost modelat dintr-un bulgăre de lut, însuflețit, iar femeia, dintr-o coastă a partenerului ce i-a fost hărăzit. Este incert dacă au fost botezați la „naștere” (creație) ori și-au atribuit unul altuia cuvântul de chemare. Numele de Adam provine de la țărâna din care a fost făcut și în care s-a întors (în ebraică, adama însemnând pământ), iar numele de Eva de la faptul că femeia este mama celor vii (în ebraică, hava având semnificația de „cea vie”).

„El și ea” au fost primii pământeni care au călcat hotarul dintre … Citește mai departe

Cărți uitate

Unele cărți sunt în mod nedrept uitate; nici unele nu sunt ținute minte pe nedrept” – Wystan Hugh Auden

Uneori, mă întreb retoric, unde eram oare noi, românii, când cădea capul lui Mihai Viteazul la Câmpia Turzii ?! De ce am întors spatele noi, românii, unui om luminat precum Nicolae Bălcescu, silindu-l să moară, bolnav și singur, la Palermo, fără a ști nici astăzi unde-i este mormântul ?! Cum am putut noi, românii, să-l forțăm pe Alexandru Ioan Cuza să ia calea exilului și să moară supărat departe de casă (Heidelberg – Germania), după ce a așezat țara pe … Citește mai departe

Cărți de călătorie

O călătorie, ca și orice altă zi de mare sărbătoare, presupune o prealabilă și minuțioasă pregătire, dar aceste acte preparatorii au și ele farmecul lor, potențialul de a ne milui cu satisfacții aidoma momentului la care visăm, chiar dacă sunt atașate la un interval de așteptare, petrecut într-o mare nerăbdare. Împodobirea bradului, de pildă, de toți ai casei, în cântec de colinde și parfum de cozonac fierbinte, nu e cu nimic mai prejos de masa cu familia din ziua sfântă de Crăciun.

Pe de altă parte, atunci când plecăm de acasă, la un drum lung prin lumea largă, n-are nici … Citește mai departe

Goana după avut

Traiul la țară, dus în urmă cu un secol, într-un sătuc retras, pitit printre coline și unde chiar și vulturul e nevoit să facă ocol, precum Caila Blăjenilor, era fără îndoială fascinant. Viața satului era frenetică și eternă, veșnicia având ca temelie ciclul vegetativ al naturii, și implicit calendarul precis și caracterul repetitiv al lucrărilor pământului. Toți se știau pe de rost, dintotdeauna și pentru totdeauna. Toți aflau de îndată toate câte se petreceau, ziua sau noaptea, în fiecare casă. Toți se căutau unul pe altul, fiind mereu alături, la bucurie și necaz. Nevoia de celălalt era acută și nimeni … Citește mai departe

Cărți de memorii

Am în bibliotecă două cărți fără de seamăn, două cărți de memorii la care țin în mod deosebit: „A TRĂI PENTRU A-ȚI POVESTI VIAȚA” scrisă de Gabriel Garcia Marquez și „RAPORT CĂTRE EL GRECO” scrisă de Nikos Kazantzakis.

Despre Gabriel Garcia Marquez nu am prea multe de spus. Ca despre orice și oricine a atins pragul perfecțiunii. E un scriitor citit pe tot mapamondul, iar creația sa literară e fenomenală. Am la Cluj un prieten procuror ce poate reda pasaje întregi din cărțile celebrului scriitor. Nici nu-i cum, căci îți rămân dăltuite în minte. Și cartea amintită merită citită. Abia … Citește mai departe