Category: Invitație la lectură

Răposații războiului

Mai toate marile războaie și-au aflat ecoul în literatură. Invazia lui Napoleon în Rusia anului 1812 a fost descrisă detaliat de Lev Tolstoi în romanul „Război și pace”, iar cronicarul conștiincios al războiului franco-german dintre anii 1870-1871 a fost Emile Zola, în „Prăpădul”. Merită citite. Sunt două capodopere literare, așa cum este și romanul „Întunecare” scris de Cezar Petrescu, imediat după primul război mondial.

Dimensiunile grozăviei marelui război sunt însă real redate, chiar în oglindă, de scriitorul francez, Henri Barbusse, în „Focul” și de scriitorul german, Erich Maria Remarque, în „Nimic nou pe frontul de vest”, foști combatanți pe același … Citește mai departe

Oamenii liberi

Pentru a afla despre strășnicia și statornicia cazacilor vă recomand să citiți (sau chiar să recitiți, cu ochii unei alte vârste) romanul „Donul Liniștit”. A fost scris în perioada 1926-1940 de către scriitorul Mihail Șolohov, fiindu-i decernat Premiul Nobel pentru Literatură, anul 1965. Cartea prezintă soarta zbuciumată a cazacilor în cea mai tulbure perioadă a Rusiei : prima conflagrație mondială, revoluția bolșevică și războiul civil, fiind o frescă vie a vieții tradiționale, ce inspiră multă putere și pasiune. Pentru o deplină edificare asupra situației speciale din Rusia acelor ani de cumpănă aveți la îndemână și romanul „Calvarul”, scris de Alexei … Citește mai departe

Creația în viziunea lui Emile Zola

Cărțile prolificului romancier francez Emile Zola, au însemnat foarte mult pentru mine, fiindcă mi-au prilejuit o nouă abordare în efectuarea lecturii. Când l-am redescoperit pe autor, acum câțiva ani, am plecat la drum cu gândul de a citi cele 20 de romane incluse în ciclul „Familia Rougon-Macquart”, o serie literară ce urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unei familii franceze obișnuite. A fost o mare provocare personală, fiind dificil și să găsesc toate romanele, în condițiile în care, unele cărți au fost publicate doar o singură dată, cu multe decenii în urmă. Era și pentru prima dată … Citește mai departe

Frații Karamazov

La un moment dat, ai revelația că n-ai cum să citești toate cărțile din bibliotecă, în „restul rămas de executat”, motiv pentru care decizi să recitești cărțile care te-au impresionat. Plecând de la această premisă, am reluat recent romanul ultim și concluziv al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, respectiv „Frații Karamazov”, scris între anii 1878-1880. Merită citit cu prisosință, măcar o dată-n viață. Cartea are un conținut complex, abordând lupta dintre senzualismul trupului, rațiune și trăirea spirituală (ipostaze umane întruchipate de cei trei frați), dar și erorile ce se pot strecura în procesul de stabilire a adevărului judiciar, în ipoteza în … Citește mai departe

Capodopera lui Nicolae Bălcescu

Cunoscut de pe vechea bancnotă de 100 de lei şi mai degrabă, ca revoluţionar paşoptist, prigonit pentru noul şi modernul ce a încercat să-l instaureze şi care a sfârşit, singur şi sărac,  departe de ţară (în Palermo, locul de veci nefiind nici acum clar identificat),  la doar vârsta de 33 de ani, meritul major ce revine lui Nicolae Bălcescu în plan istoric constă în aceea că, după îndelungi căutări şi minuţioase documentări, a scos la lumină un mare domnitor român, prin mijlocirea lucrării istorice de referinţă   intitulată sugestiv „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, scrisă în mod obiectiv şi detaliat în anii … Citește mai departe