Ciudățenii

Desfășurată pe șesul dintre Dealul Cetății și Dealul Codrișor, ambele oferind puncte perfecte de panoramă și păduri ce pot fi transformate în parcuri (fiind întretăiate de un păienjeniș de vechi drumuri și cărări), Bistrița este încă ruptă-n două de o cale ferată secundară. Nu cunosc regimul ei juridic și nici dacă primește subvenții de la stat pentru a i se asigura fără noimă supraviețuirea (deși fluxul de călători poate fi preluat de o linie de autobuz), dar știu că pe actualul terasament feroviar ar putea răsări rapid un bulevard spațios, încheiat la ieșirea din oraș cu o șosea care să … Citește mai departe

Mănăstirea Salva

Mănăstirea Salva a fost așezată la „porțile ceriului” abia în anul 1994, nu pe o veche vatră monahală, ci deasupra locului sfințit de martirul Tănase Tudoran. Absența împrejmuirii îți dă senzația că așteaptă permanent oaspeți, albul ce predomină împrejurimile sugerează curățenie spirituală, iar calea fără cotituri și în pantă ce urcă spre ea îți întărește convingerea că, indiferent de împrejurări, n-avem voie să ne abatem de la drumul drept al credinței.

Localitatea Salva este situată pe şesul format la unirea Sălăuţei cu Someşul, fiind atestată documentar încă din anul 1245. Originea toponimicului Salva este de origine slavă (de la salo, … Citește mai departe

Budacu de Jos

Dacă aș începe prin îndemnul: „Vizitați, vă rog, Budacu de Jos! Merită cu prisosință văzut!”, cu siguranță ar pufni în râs snobii care își aleg destinațiile de călătorie pe criteriul impresionării „prietenilor” de pe facebook”. Ar strâmba din nas și pragmaticii care pășesc numai cu folos, adulmecând oportunitățile profitabile, și care nu-și pierd timpul umblând după inedit ori frumos, cei care sunt legați la tărușul tejghelei barului de la colțul blocului, ori cei ce stau cu retina lipită de ecranul telefonului, chiar și când traversează strada. Singurii cărora le-aș putea stârni curiozitatea sunt semenii care vara, în concediu, obișnuiesc să … Citește mai departe

Drumul romanilor.

Munţii Bârgăului sunt alcătuiţi din nenumărate conuri vulcanice, asemănătoare clăilor de fân, denumite și măguri, despărţite de un păienjeniș de pâraie și acoperite de păduri nesfârșite în al căror poieni mai largi se desfășoară Țara Ilvelor, compusă din Ilva Mică, Leșu Ilvei, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Ilva Mare şi Lunca Ilvei, și Ținutul Bârgăului, alcătuit din Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului, Mureşenii Bârgăului și Bistrița Bârgăului.

În afară de șiragul de Ilve și salba de Bârgaie, acești muncei mai au în portofoliu două vârfuri situate dincolo de pragul de 1600 m altitudine (Heniu Mare – … Citește mai departe

La Ilva cea mică

O vorbă veche, rămasă de la bătrânii cei înțelepți, sună cam așa : „ cunoști cu adevărat pe omul de lângă tine doar după ce ai mâncat cu el un sac cu sare”.

Noi însă, cum răbdarea și atenția la amănunte nu prea ne caracterizează, am căpătat obiceiul de a ne forma în câteva clipe o părere despre cineva. Poate iureșul în care suntem atrași și vâltorile vremurilor, în care fără rost ne învârtim, ne împing să trecem indiferenți pe lângă un om bun, ce ne era potrivit ca prieten sau predestinat ca partener, ori să-l descoperim abia peste ani, … Citește mai departe