Colibița

Nu e o mare ca la „Miramare” (Trieste), dar e „Mica Mare de la Munte”, a noastră, a bistrițenilor. Un lac larg și limpede, la care coboară munţii să-şi clătească chipul brăzdat de brazi, în clipa zămislirii zilei și spre ceas de înserare.

O perlă peisagistică și o reală oază de ozon. În momentul de față, reclama poate este prea mare, raportat la ofertă, iar numele încă nu a devenit renume. Pe calea parteneriatelor publice-private însă, Colibița poate atinge pragul de veritabilă stațiune turistică montană. Un prim pas ar putea fi făcut prin deschiderea unui punct permanent de informare turistică, … Citește mai departe

Minunea din Moisei

Când aveți ceva timp și nimic altceva mai bun de făcut (cum spun someșenii), vă recomand să luați calea șerpuită a Sălăuței, să traversați Pasul Șetref și să poposiți o vreme la cel mai vechi focar de trăire creştină din nordul țării: Mănăstirea Moisei. Acest aşezământ monahal (la care se poate ajunge mai repede din Dealul Moiseiului, pe un drum asfaltat, cu o singură bandă, dar prevăzut cu locuri de refugiu), poartă în sine ecoul unei istorii ce se măsoară în veacuri, constituind o candelă nestinsă a dreptei credinţe, un martor a năzuinţelor, nădejdilor și suferinţelor tuturor celor care au … Citește mai departe

Colțul de rai din Cormaia

Recomand pentru deplasarea spre satul Cormaia, o cale mai puțin cunoscută: Pasul Strâmba, ce leagă în doar 15 km Valea Bârgăului, punctul de plecare fiind comuna Josenii Bârgăului, de Valea Someșului, respectiv Ilva-Mică. Noi am făcut deplasarea la final de toamnă, dar șoseaua e la fel de adecvată și atractivă, și pe timp de iarnă. E un vechi drum de ţară, ce a fost îndreptat, lărgit şi pietruit în anul 1833, de Regimentul de Graniţă din Năsăud (pentru a facilita legătura cu companiile de grăniceri subordonate, ce fiinţau pe atunci în Ţara Bârgăului şi Ţinutul Şieului), şi care a fost … Citește mai departe

Cetatea Ciceului

Am revăzut, spre finele anului trecut, într-o zi frumoasă de toamnă târzie, Cetatea Ciceului. Pentru a ajunge în acest încântător loc, din localitatea Ciceu-Mihăiești (aflată la hotarul cu judeţul Cluj și care a purtat în trecut numele de Csicsomihalyfalva), o luăm la dreapta, spre satul Leleşti, cu o componenţă etnică aparte, dat fiind colonizarea, în urmă cu peste 250 de ani, a unor familii de slovaci (peste 140 de suflete), ce s-au dovedit a fi mari meşteri pietrari, faima localităţii ducându-se până departe, când era la mare cinste și căutare piatra de moară.

E un sat întins de-a lungul pârâului, … Citește mai departe

La “bunicuţele” de lemn şi piatră din Zagra şi Runcu Salvei.

Pentru a ajunge în Zagra am urmat traseul Bistriţa-Cepari-Mintiu-Mocod. Un drum integral asfaltat, nu foarte aglomerat şi care îţi oferă ocazia de a afla, şi altceva.

Recomand un răgaz rustic (veritabil) la Mintiu, un vechi cuib de românism închis între dealuri, dovadă deplină făcând denumirile avute de-a lungul istoriei, respectiv Rumanisch Baierdorf (în germană) şi Olahnemeti (în maghiară).

Actuala biserică ortodoxă fiinţează din anul 1900, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, fiind ridicată, se pare, pe locul unei vechi mănăstiri ce a fost arsă în anul 1761 din ordinul generalului Adolf von Bucow.  Nu departe de locaşul de cult … Citește mai departe