Despre tot felul de lucruri – Page 4

Salutare, adunare !

Și „Bată-vă binele, să vă bată !”

Dar nu doar pe semeni, ci și zorii zilei îi putem cu bucurie-n glas (și recunoscători) saluta; și iubirea – singura scară pe care putem urca până la cer; și infinitul cel frumos, desfășurat în privirea copiilor; și orice final fericit: de viață, de an…, inclusiv ultimele flori ale toamnei. Și pe noi, dimineața, ne-am putea saluta, chiar dacă, câteodată, poate am merita un șut, plasat cu precizie undeva. Și îngerului îngrijitor i-am putea spune câte ceva, dar să nu așteptăm vreo vorbă, la cât de ocupat este cu încercările la care îl … Citește mai departe

I LOVE COFEE, I LOVE TEA

Splendoare-n culoare, și-n curtea casei mele, cântecul de lebădă al toamnei sfârșind și aici în „bel domol” și „n culori”.

După ultimul gong însă, când bolta cerului devine căruntă și cerne, agale, câte o ploaie măruntă, senzația de nesfârșire ce mi-o induce mă încetinește și mă împăturește; mă ia de mână și mă conduce spre culcușul cald, căptușit cu molicele păturele, curate și cadrilate. Și cum drumurile, ce se-nchid pe afară, deschid larg ferestrele ce dau spre interior – căci lipsa de perspective se compensează cu cercetarea „en-detail” a spiritului, așa cum debarasarea de dorințe pragmatice sporește semnificativ capacitatea de … Citește mai departe

Pe Cor(Ma)maia, la o cură de culori

Sâmbăta trecută, după ce am trecut din Valea Bârgăului în Valea Ilvei, prin Pasul Stâmba, iar mai apoi din Valea Ilvei în Valea Someșului, peste dealul ce desparte Poiana de Maieru, prin Pasul Purcioaia, odată ajunși pe firul principal al râului Cormaia, am cârmit-o dreapta pe Valea Pleșii, părăsind mașina imediat după mănăstire, deși se putea încă mult și bine urca. Nici nu am ales drumul ce duce șerpuit, printre gospodăriile de munte, către culmea ce dă spre măiereni, vegheată de Vf. Porcului, ci am apucat-o spre stânga, pe un ogaș, pe alocuri spălat de torenți, … Citește mai departe

O altă perspectivă

Pe întreg pământul și în toată istoria lumii aflăm locuri și locuitori ce amintesc de cea mai desăvârșită făptură din scriptură. În acest sens reamintesc că Ardealul deține în portofoliul cu denumiri inedite și câteva sate de munte: Sântă Măria (Sălaj), Sântămărie (Alba), Sântămăria de Piatră și Sântămăria-Orlea (amândouă din Hunedoara); că Muntele Athos (destinat exclusiv bărbaților) este închinat Fecioarei Maria; că în Roma sunt 26 de biserici (Santa Maria Novella, Santa Maria Maggiore, Santa Maria in Trastevere…) dedicate tot Măriei Sale (titlu princiar ce-și poate avea sorgintea și în Maria – considerată cea mai importantă ființă de pe pământ); … Citește mai departe

Omul și pomul în care s-a urcat

Gândurile de astăzi mi-au fost prilejuite de un fragment uitat de carte și de o plimbare prin Sovata, unde, din loc în loc și în imediata vecinătate a aleii ce înconjoară lacul, ne este dat să descoperim câte o sculptură realizată-n lemn, înfățișând diverse animale sălbatice și doar un singur om, dat de Domnul jos din pom, înarmat cu o pușcă, și care, fără a fi înzestrat cu aripi, colți și gheare înspăimântătoare, a ajuns – mărșăluind din aproape în aproape, tot înainte și cât mai sus – să domine pământul, folosind focul, săgeata, roata, judecata …

Când am citit … Citește mai departe