Despre tot felul de lucruri – Page 3

Când e peste poate

Doar pentru atunci când, pe drumul vieții trecând, resimțim adânc că este, deja, prea mult și prea aproape de limitele neputințelor noastre, mă-ncumet să vă recomand :

O rețetă de resetare, sens în care se ia una bucată întreagă de sfârșit de săptămână (unul liber de sarcini, în care n-avem de apăsat clanța ușii de la intrare, „prioritățile” pot fi puse pe așteptare și toate ecranele, voluntar, întunecate), se împăturește binișor în pijamale (pe toată durata lui!), se pune într-o oază de liniște, se pârpălește, pe toate părțile, la foc mic, de somnic, repetat până la atingerea stării de sațietate, … Citește mai departe

Raport de tură

Ce-l încep cu o veche URĂtură: Sorcova, Vesela, Să trăiți…

Ca un pom să-nfloriți,

Ca un câmp să mărgăriți,

Ca și toamna să-nfrunziți,

Iar la iarnă împodobiți, în pură iubire, să ne-ntâlnim!

La fiecare început de etapă, de debut al celor 365 de răsărituri nescrise – și implicit necunoscute – obișnuim, pe bună dreptate, să ne urăm cu entuziasmul aferent: „Un An Nou fericit!”, dar ce dificil este să definim fericirea; să ne dorim: „Sănătate, că-i mai bună decât toate…”, fără a reaminti însă și de cumpătarea la bucate; să ne zicem: „Vise îndeplinite”, ignorând sfatul dat de omul hâtru: … Citește mai departe

Ne dați, ori nu ne dați…

Dacă-n Ajun a bătut crivățul, în dimineața de Crăciun s-a pogorât peste lume o mare de liniște. Una neobișnuită, de început de lume, nepângărită de vreun sunet, iar gândul, dincolo de semnificațiile religioase ale sărbătorii, mi-a zburat, imediat, la tărâmurile unde nu există timp, unde anul nu este împărțit, egal, în patru anotimpuri și nici servit în porții mici, de câte 24 de ore, la insulele scandinave situate dincolo de cercul polar, încă locuite și care sunt împodobite cu nenumărate aurore boreale, în care ceasul își pierde orice însemnătate, fiindcă de la mijlocul lunii mai și până la finele lunii … Citește mai departe

Un strop de spiritualitate slavă

În zilele noastre, când Dumnezeu (de fapt, doar numele lui, pentru a da bine la imaginea publică a candidatului!) e băgat la înaintare și în campania electorală, mă simt jenat și, deopotrivă, tentat să fiu mai rezervat în exprimare, ezitând, și uneori chiar evitând, să mai rostesc un „Doamne ajută!”, să-mi fac cruce în fața bisericii ori a troiței înălțată în răspântie și, cu atât mai mult, să împărtășesc, deschis, din cărțile, de curând, citite. Și totuși, în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului, îmi iau inima-n dinți și sufletul subsuoară, și plec iară pe aceeași cale:

„Un călător urca pe … Citește mai departe

Lenea l-a făcut pe om, MARE DOMN

În orice chestiune cotidiană, cu atât mai mult în materie electorală, opiniile diferă și apele gândirii se separă, nu doar în raport de stare și de punctul de contemplare, ci și de la o zi la alta, dovadă stând și imaginile ce au vizat – și imortalizat – conturul nordic al Vf. Căsarul Colibiței (Munții Bârgăului), fotografiile fiind realizate din curtea casei mele, de-a lungul unei singure săptămâni de toamnă târzie.

Revenind la titlul dat, recunosc că am plecat de la premisa unor uitate lozinci comuniste, frecvent întrebuințate în epocă, ce înălțau spiritul lucrativ și sentimentul de echitate în slava … Citește mai departe