Despre tot felul de lucruri – Page 4

AMINtiri

M-am născut la sat și am crescut lângă pădurea bătrână, de fag, a lui badea Ilie Ileni, ce începea în capătul locului nostru și care în a doua parte a lunii noiembrie se înfățișa deja ca un tărâm feeric, încărcat de poveste, fiindcă iernile erau rodnice în zăpezi trainice – supraviețuind până la dezghețul din primăvară – și care soseau negreșit, la timpul potrivit, cu tot alaiul de geruri strălucitoare, de viscole năpraznice, de ninsori ce coborau tot la câteva zile, omătul depunându-se în straturi până la pervazul ferestrelor.

Și, deși, a trecut ceva vreme de când le-am cântat Aminul … Citește mai departe

Lină lumină

E capăt de toamnă și după ce s-au deschis într-un enorm evantai – sugerând că tot ce impresionează e lăsat la final – culorile s-au stins, treptat, alunecând în nuanțe de „cărămâi”, cum mai zic copiii la cărămiziu, adică de cafea caldă, ciocolată și castane coapte, și într-o suită de șoapte cu rezonanțe de „Mai rămâi, te rog, rămâi…”

Și ce soare bun și blând luminează calea acum!

În grădină, se face dintr-o dată lumină: frunzele cad și le adunăm, plătind umbra ce ne-au dat-o-n vară.

Ultimii fiori, ultimele flori.

În care ne mai scăldăm o dată sufletul, pe-afară, în … Citește mai departe

Cecitate față de clasa politică

Sufăr de cecitate față de oamenii politici. Pur și simplu nu-i pot vedea aproape deloc în ochi, iar pentru a nu le zări ochii dulci făcuți, chiar și prin fața altarelor, în răstimpul campaniei electorale, urmați de ochii dați peste cap, a lehamite, ori chiar de aruncarea unui pumn de praf în ochii alegătorilor, i-am îndepărtat din câmpul vizual și am șters orice fel de așteptări legate de mesianica venire la putere a „patrioților care să facă ceva și pentru țărișoara asta”, cum adesea aud pe alături.

Și ca să înțelegeți de ce și când au apărut primele simptome, readuc … Citește mai departe

MEMENTO MORI… Doar pentru norii, călătorii ?!

O fi mers și altcineva pe aici, că urme n-a lăsat, nici cât aripa ce trece-n zbor ?

Se spune că orice parcurs de viață aduce, întrucâtva, a călătorie cu trenul, în care, simultan, unii urcă și alții coboară, în care se vrea mereu mai în față și se dau bătălii acerbe pentru un loc la fereastră.

În vagoane, se urcă pe rând, la soroc, și se coboară pe sărite, după cum e scris în frunte sau scrijelit în palmă, ori poate alandala, după noroc, controversele vizând nu doar durata și modalitatea de ieșire de pe scenă, ci și destinația, … Citește mai departe

Haz de… caz

E vară! Vreme faină de vacanță! Și numai bună de lăsat jos din povară și pentru luat un pic de distanță…, ieșind din starea de a fi asaltat, de a fi copleșit. Deunăzi, coboram cu liftul hotelului în care eram cazați, când la un etaj inferior s-a deschis ușa pentru a mai prelua o familie, iar când noi dădeam să ne înghesuim într-un colț pentru a le face loc și lor, bărbatul – zâmbitor, relaxat, amabil – a zis: „Nu, stați liniștiți, așteptăm să revină, doar suntem în concediu. Nu ne grăbim nicăieri.” Și ce mare adevăr grăia acest om. … Citește mai departe