Despre tot felul de lucruri – Page 6

Proces-verbal de predare poze primite de la prieteni

„În încurcături de-astea, în orice birou se ia aproape totdeauna hotărârea de a se redacta un proces-verbal. Procesul-verbal e bun totdeauna. Dacă nu folosește, nici nu strică : încă o hârtie fără rost printre atâtea milioane, și atâta tot.” – „Mendel, omul cărților”, Ștefan Zweig

Nu mai știu când am auzit, pentru întâia dată, amenințarea muiată-n mister: „că de nu…, te ia mama lui proces-verbal”, dar cu siguranță am echivalat-o, încă de pe atunci, cu „te ia mama-dracului” (sau mama-naibii, după preferințe), abia mult mai târziu realizând că e și o reminiscență a răstimpului de canibalism comunist, de prin … Citește mai departe

CLOPOT(iva)

Uneori, în prag de An Nou, îmi revin în prim-plan locurile deosebite descoperite cu prilejul preumblărilor mele, preponderent montane, căutând să-mi închipui cum o fi, acum, pe acolo. De această dată gândul m-a condus spre Poarta Munților Retezat, spre satul Clopotiva (comuna Râu de Mori) din Țara Hațegului, în care stau, de secole, alăturat, la doar câțiva pași distanță, două biserici înscrise în nomenclatorul monumentelor istorice: una cu hramul Cuvioasa Paraschiva și cealaltă închinată Sf. Ioan Botezătorul. Un simplu sat, dar cu două biserici vechi de când lumea, întrecut însă de un alt sat situat în Banatul Timișului: Klopotiva (astăzi … Citește mai departe

Salutare, adunare !

Și „Bată-vă binele, să vă bată !”

Dar nu doar pe semeni, ci și zorii zilei îi putem cu bucurie-n glas (și recunoscători) saluta; și iubirea – singura scară pe care putem urca până la cer; și infinitul cel frumos, desfășurat în privirea copiilor; și orice final fericit: de viață, de an…, inclusiv ultimele flori ale toamnei. Și pe noi, dimineața, ne-am putea saluta, chiar dacă, câteodată, poate am merita un șut, plasat cu precizie undeva. Și îngerului îngrijitor i-am putea spune câte ceva, dar să nu așteptăm vreo vorbă, la cât de ocupat este cu încercările la care îl … Citește mai departe

I LOVE COFEE, I LOVE TEA

Splendoare-n culoare, și-n curtea casei mele, cântecul de lebădă al toamnei sfârșind și aici în „bel domol” și „n culori”.

După ultimul gong însă, când bolta cerului devine căruntă și cerne, agale, câte o ploaie măruntă, senzația de nesfârșire ce mi-o induce mă încetinește și mă împăturește; mă ia de mână și mă conduce spre culcușul cald, căptușit cu molicele păturele, curate și cadrilate. Și cum drumurile, ce se-nchid pe afară, deschid larg ferestrele ce dau spre interior – căci lipsa de perspective se compensează cu cercetarea „en-detail” a spiritului, așa cum debarasarea de dorințe pragmatice sporește semnificativ capacitatea de … Citește mai departe

Pe Cor(Ma)maia, la o cură de culori

Sâmbăta trecută, după ce am trecut din Valea Bârgăului în Valea Ilvei, prin Pasul Stâmba, iar mai apoi din Valea Ilvei în Valea Someșului, peste dealul ce desparte Poiana de Maieru, prin Pasul Purcioaia, odată ajunși pe firul principal al râului Cormaia, am cârmit-o dreapta pe Valea Pleșii, părăsind mașina imediat după mănăstire, deși se putea încă mult și bine urca. Nici nu am ales drumul ce duce șerpuit, printre gospodăriile de munte, către culmea ce dă spre măiereni, vegheată de Vf. Porcului, ci am apucat-o spre stânga, pe un ogaș, pe alocuri spălat de torenți, … Citește mai departe