Dacă în diminețile de duminică ne-am deprins, eu și doamna mea, să trecem în revistă, cu câte o cană de cafea fierbinte-n mână, toate noutățile botanice, depunând, pe fiecare petală, salutul de bun-venit încărcat de recunoștință, pe parcursul săptămânii obișnuiesc să-mi încep zilele de primăvară în fotoliul din balconul ce dă spre amfiteatrul grădinii botanice – miniaturală, desigur – din spatele casei. Nu una franțuzească, exagerat de ordonată și de clar delimitată, ci mai degrabă englezească, în care, pe doar patru arii de teren, conviețuiesc pașnic sute și sute de semințe, de bulbi, de arbori (chiar și doi mesteceni strămutați … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
(CO)Lecția de primăvară
Survenită, subit, la scurt timp după ce am absolvit facultatea, moartea tatei mi-a deschis dureros ochii minții și mi-a schimbat radical, într-o clipită, filozofia de viață. Conștientizând, poate pentru întâia dată, dar până în ultima fibră a ființei mele, că nici un pământean nu are certitudinea trecerii pragului zilei de mâine, mi-am promis, în ziua aceea de primăvară, că în tot „restul rămas de executat” (limbaj preluat din penal) o să ador fiecare zămislire de zori (de aici și obiceiul de a fura startul „cel de toate zilele”); că o să mă bucur de fiecare clipă și nu voi pregeta … Citește mai departe
La grofii Becleanului
Nu mai țin minte prin ce carte am citit, dar mi s-a întipărit în minte o povață de bun-simț: odată ce ai descălecat într-un oraș du-te întâi în piața centrală, iar apoi în parcul cel mare și cimitirul cel vechi pentru a te conecta la istoria și spiritul așezării, pentru a-i putea tălmăci tainele de început… Cam la fel am procedat, cu deosebirea că pentru mine a fost doar o revenire, după aproape două decenii, căci de curând, traversând Becleanul, mi-am amintit de Cimitirul Grofilor, amplasat deasupra pădurii aflate la intrarea în localitate (dinspre Bistrița), calea de acces spre locul … Citește mai departe
Clipă de clipă
În conflictul fără de sfârșit, dintre generații, nu o dată i-am auzit pe cei vârstnici rostind: „Pe vremea noastră…, dar asta e, ne ducem înainte, că-nainte a fost mai bine”, … Citește mai departe
CioBANII
Cu ceva timp în urmă, la petrecerea de rămas-bun, ținută după obținerea transferului, un tânăr coleg, proaspăt divorțat, și-a notat pe un șervețel sfaturile și sugestiile, de toate calibrele, învelite într-o crustă hazlie și oferite, cu drag, de către doamnele din colectiv. Dintre recomandările date două au rămas memorabile. La prima, ce suna cam așa: „cată-ți o fătucă cu căși și tipografice”, a ridicat nedumerit din sprâncene, dar când i s-a „tradus” că e vorba de case și terenuri (topografice) a consemnat: „Una cu BANI”, cu gura căscată rămânând însă la cealaltă îndrumare: „Fii cioban, câteodată!”, iar când autoarea s-a … Citește mai departe