O altă perspectivă

Pe întreg pământul și în toată istoria lumii aflăm locuri și locuitori ce amintesc de cea mai desăvârșită făptură din scriptură. În acest sens reamintesc că Ardealul deține în portofoliul cu denumiri inedite și câteva sate de munte: Sântă Măria (Sălaj), Sântămărie (Alba), Sântămăria de Piatră și Sântămăria-Orlea (amândouă din Hunedoara); că Muntele Athos (destinat exclusiv bărbaților) este închinat Fecioarei Maria; că în Roma sunt 26 de biserici (Santa Maria Novella, Santa Maria Maggiore, Santa Maria in Trastevere…) dedicate tot Măriei Sale (titlu princiar ce-și poate avea sorgintea și în Maria – considerată cea mai importantă ființă de pe pământ); că în Arhipelagul Azorelor există o insulă denumită Ilha de Santa Maria; că tot în Portugalia există orașul Santa Maria da Feira, iar în Florența catedrala Santa Maria del Fiore; că în Grecia întâlnim o zonă de coastă, în apropiere de Naoussa, ce poartă denumirea de Santa Maria, în timp ce în Cordoba (Spania) ființează ca moschee și, totodată, ca biserică catolică Santa Maria Madre de Dios – un unicat de măreață toleranță religioasă.

Dintr-o altă perspectivă socială, Marianne (Mary-Anne ori Anne-Mary) e legendara figură alegorică a Republicii Franceze, femeia ce poartă o bonetă frigiană simbolizând cele trei valori centrale ale conștiinței civice: libertate, egalitate și fraternitate. De altfel, și celebra Statuie a Libertății, amplasată în rada Portului New York și care a fost dăruită de Franța Statelor Unite ale Americii ca semn al unității de credință constituțională (legile fundamentale ale ambelor țări provenind din Epoca Luminilor și având în prim-plan, ca stea călăuzitoare, Libertatea Luminată și Luminătoare), nu este alta decât Marianne.

În istorie întâlnim și Bătălia de la Marienburg (azi Malbork, de lângă Gdansk), purtată în anul 1410 (18.06 – 19.09), în asediul nereușit asupra cartierului general al Ordinului Cavalerilor Teutoni de către trupele polono-lituaniene fiind implicată și oastea domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. Dar și în țara noastră există o Cetatea a Sfintei Maria: Marienburg (Feldioara), situată pe malul drept al Oltului, la doar 20 de km de Brașov, și care recent a fost restaurată.

Și în Ucraina exista cândva un oraș înfloritor: Mariupol (adică orașul Mariei), în prezent fiind ras, de război, de pe suprafața pământului, cum la fel s-a întâmplat și cu localitatea Marinka, în timp ce în Slovenia, pe drumul ce coboară spre Adriatica, se află orașul Maribor, iar lângă Plovdiv ne întâmpină o altă așezare: Maritsa.

Tot în istorie dăm și de Bătălia de la Marița (în turcă Meric), confruntarea militară dintre Țaratul Sârbesc și Imperiul Otoman având loc în data de 26.09. 1371 pe râul Marița, în apropiere de Cernomen, în Grecia de astăzi, cu mențiunea că râul Marița (pe unele hărți e trecut Marica) izvorăște din Muntele Rila (2925 m altitudine), curge, în prima parte, aproape paralel cu Dunărea și pe cei aproape 500 de km lungime traversează Bulgaria, Turcia și Grecia.

Se pare că în țările slave și nu numai, Marika (ce se pronunță adesea Marița) este, în fapt, Maria, existând hoteluri ce poartă această denumire în Drahobrat ( Ucraina), în Platanias (Creta), în Durres (Albania), în Beirut (Liban), în Rimini (Italia)…, iar sub denumirea de Marica în Niș (Serbia), în Eggen (Dolomiții Austriei), în Nova Ponente (Bolzano, Italia)…, fiind destul de cunoscută și povestea dansatoarei, cântăreței și actriței germano-austriacă, dar de origine maghiară: Marika Rokk, membră marcantă a cercului rusesc de spionaj care a reușit să obțină planurile Operațiunii Barbarossa, o veritabilă Mata Hari a Moscovei în Berlinul celui de-al doilea război mondial, fiind infiltrată cu succes în cercul intim al lui Hitler, ca și amantă a lui Joseph Goebbels, și care după război a devenit cea mai faimoasă cântăreață de operetă din Europa, pe scenele căreia a cântat încă patru decenii.

Tot ca prenume, de Marica, întâlnim un personaj în nuvela Sultănica, aparținând scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, dar cea mai proeminentă personalitate istorică este Marica Brâncoveanu, soția domnitorului sfințit Constantin, un model de dârzenie feminină, această văduvă reușind, după îndelungi stăruințe și abile strategii, să-și recupereze întreaga avere deținută mai-nainte de decapitarea bărbatului său, împărțind-o apoi, ca zestre, fiicelor sale.

Și cum în ebraică Maria înseamnă cea îndrăgită, cea iubită, îmi revine în minte și cea mai frumoasă definiție dată acestui har și dar: „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca până la el” (Michelangelo Buonarotti).