Țin să mulţumesc sincer muntelui că mi-a oferit ocazia de a întâlni oameni deosebiţi, de care mă leagă frumoase prietenii şi alături de care am petrecut momente de neuitat. E vorba de pădurari pasionaţi, ce şi-au făcut din ocrotirea codrului un crez; vânători iscusiţi, pentru care nu contează neapărat prada, ci hăulitul hăitaşilor şi lătratul câinilor prin hăţişuri; biologi meticuloşi, ce sunt în stare să îşi aloce ani întregi din viaţă pentru studiul nu ştiu cărei specii de ciocănitoare; speologi curajoși, ce cotrobăiesc prin pântecul pământului şi care îți vorbesc despre o peșteră ca de o femeie frumoasă ce se lasă greu cucerită; fotografi ingenioşi, ce ştiu să surprindă şi să pună în valoare privelişti ce par banale pentru un trecător obişnuit; ori sculptori scrupuloși ce fac minuni artistice dintr-o simplă rădăcină de răşinos. Și lista ar putea continua cu toți cei prezenți, permanent sau periodic, în incinta templului montan, pe care i-am întâlnit întâmplător și i-am îndrăgit pe loc, pentru chipurile lor calde, pentru puterea și perseverența lor: ciobani din tată în fiu, crescători de albine, culegători de ciuperci, colecţionari consacraţi de pietre ori coarne de cerb …
Tot muntele ne-a adunat laolaltă cu aproape 20 de ani în urmă și ne-a îndemnat să cunoaștem toți Carpații pe câțiva prieteni vechi și buni, grupul de munte astfel constituit fiind una din „mândriile” mele, căci amintirile acumulate sunt fabuloase. Și tot marele munte mi-a oferit posibilitatea de a petrece cu draga mea familie clipe magice pe tărâmul de piatră, din care astăzi înțeleg să aduc la lumină o zi de aprilie, când în urmă cu câțiva ani, am urcat în Postul Paștelui la cei 12 Apostoli ai Călimanilor.
Sunt vizibili din Pasul Tihuța (având aspect de cetate crenelată), dată fiind amplasarea lor la altitudinea de 1760 m pe o culme secundară a Munților Călimani, alături de Pietrele Roșii și de Masivul Tămăului. Apostolii de piatră sunt de fapt o galerie de statui din fragmente de lavă cimentate, având înfățișarea unor siluete și chipuri ce provoacă imaginația trecătorilor și care au primit la botezul muntelui nume precum: Moșul, Gușterul, Mucenicul, Ramses, Godzila, Dragonii, Cezar, Nefertiti și așa mai departe.
Înspre 12 Apostoli duce o cărăruie ce urcă din comuna Șaru-Dornei (Neagra Șarului) la Plaiul lui Țarcă, dar și un traseu marcat în lungime de 11 km, ce pleacă din răscrucea de drumuri aflată dincolo de satul Gura Haitii (nu departe se află și un adecvat loc de campare), având în stânga Piciorul Paltinului și în dreapta Piciorul Hârlei, fiind una dintre cele mai frumoase 10 poteci tematice din țară.
Noi am urmat în acea zi un traseu mai scurt, abătându-ne spre dreapta din comuna Dorna-Candreni, iar după ce am lăsat în urmă satul Poiana Negrii, am luat-o pe drumul forestier ce însoțește Pârâul Pintii, am trecut pe lângă cariera de piatră și am urcat până la Schitul Sf. 12 Apostoli, unde am parcat mașina.
De aici, traseul de urmat este unul ușor, relativ liniar, poziționat pe culmea străjuită de molizi, iese pentru o vreme în golul alpin și traversează un lan de jnepeni pe porțiunea de final.
Nu mai adaug nici un cuvânt, ci las cele câteva fotografii făcute cu acel prilej să vă povestească despre una, despre alta…
Și nu uitați: viața e frumoasă și natura e miraculoasă, indiferent de vreme și de vremuri!