„De dragul lui Dumnezeu, ba nu de dragul lui, ci de dragul vostru, veniți-vă în fire. Înțelegeți nebunia vieții voastre. Măcar un ceas desprindeți-vă de fleacurile în care sunteți prinși și care vi se par atât de importante… Măcar un ceas desprindeți-vă de toate astea și priviți-vă viața, priviți-vă pe voi, priviți-vă sufletul care sălășluiește în trupul vostru pentru un timp scurt și incert, veniți-vă în fire, uitați-vă la voi și la viața din jurul vostru, înțelegeți toată nebunia voastră și înfiorați-vă. Înfiorați-vă și căutați-vă salvarea. (…) Veniți-vă în fire preț de-un ceas și veți vedea limpede că singurul lucru important în viață nu-i ceva exterior. Avem nevoie doar de ce se află în noi înșine. Numai de-ați înțelege că n-aveți nevoie de nimic, absolut nimic, în afara unui singur lucru: să vă salvați sufletul, căci numai așa putem salva lumea. Amin.” – „Între dumnezeu și om”, Din Jurnalul ultimilor ani, Lev Tolstoi
„Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esența vieții înseși. Omul poate să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viața omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcție.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Când te întâlnești cu orice om trebuie să ții minte că înaintea ta se află Dumnezeu. Iată când și unde se află adevărata rugăciune. Pentru că la intrarea în biserică stau cerșetorii, iar noi trecem pe lângă ei spre icoane, spre cuvinte, spre slujbă.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Mi se întâmplă ca atunci când iubesc pe cineva, nu doar văd, ci simt zâmbetul lui și simt că eu sunt el… E confirmarea faptului că Dumnezeu e unul în noi toți și că el este iubire.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Atât de rar întâlnim, și încă și mai rar simțim, adevărata iubire, iubirea față de iubire, iubirea nu numai față de oameni, dar și față de tot, de Dumnezeu. Doamne, ajută-mă să trăiesc în această iubire, vino și te sălășluiește în mine.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ E ușor de zis : nu trebuie să-i urăști pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimești și să-i iubești. Așa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-l vedea, a-l simți și a-l iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află și în tine și în ei. Pentru a fi în stare de asta, trebuie să devii conștient că Dumnezeu e în tine și să-l iubești. Și de aceea totul, totul depinde de asta.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Ca să nu faci rău aproapelui tău și să-l iubești trebuie să înveți să nu spui despre el ceva rău; iar pentru asta trebuie să nu gândești nimic rău despre el. E cu putință. Numai atunci poți să nu faci rău omului și să-l iubești.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Omul s-a încurcat atât de tare încât orice ar face e rău, ca răscrucea din povestea cu voinicul. Pare să n-aibă nici o ieșire, și oriîncotro se va duce va fi rău. Numai dacă va primi iluminarea lăuntrică va înțelege că nu trebuie să aleagă nimic, ci doar să-l recunoască pe Dumnezeu în sine și să se dăruiască lui, adică să se dăruiască iubirii. Iar atunci nu mai trebuie să alegi nimic. Mergi pe ce cale vrei, toate sunt bune.”– Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Viața e în iubire, iubirea de oameni și de Dumnezeu. Nici una, nici alta nu pier odată cu moartea mea. Moartea e numai încetarea separării conștiinței mele.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Nu numai că nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu, dar nu stă în puterea omului să-l cuprindă cu mintea. (…) Dacă Hristos și-ar face acum apariția, i s-ar cere un autograf și nimic mai mult.”– Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Am trăit îndeajuns ca să înțeleg că nu eu sunt cel care trăiește, ci Dumnezeu trăiește prin mine. Pare o trufie nebunească, dar o simt cu atâta sinceritate încât e smerenie adevărată. Toate ticăloșiile mele nu sunt viața mea, nu sunt eu, pentru mine viața mea este numai ce e bun în ea. Oricât ar fi de puțin, există. Iar acest puțin nu îmi aparține mie, ci este Dumnezeu. Toate eforturile pe care le pot face, toate eforturile mele sunt numai pentru a-mi deschide sufletul ca să intre Dumnezeu, pentru a lăsa spațiu larg lucrării lui, înăbușindu-mi pornirile mele.”– Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Aș vrea ajutorul lui Dumnezeu. Însă numai prin iubire pot să-l înțeleg pe Dumnezeu. Dacă iubesc, atunci el este în mine și eu sunt în el. Și de aceea îi voi iubi pe toți, mereu, cu gândul, cu vorba, cu fapta. Numai în această iubire voi primi ajutorul lui Dumnezeu.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Ce obicei prost, când te vezi cu cineva să începi cu o glumă. În om se află Dumnezeu, iar cu Dumnezeu nu se glumește. De fiecare dată când te vezi cu cineva vorbește cu el din toată ființa.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Prin rațiune îl cunoaștem pe Dumnezeu, cunoaștem iubirea. Până a cunoaște iubirea, rațiunea ni se pare a fi totul. (…) Când crezi în iubire, n-ai ce să ceri. Trebuie doar să faci.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ După cum spune înțeleptul chinez, pentru a urca muntele trebuie să începi de la poalele lui. Această gradare e principala dificultate în punerea în practică a învățăturii iubirii.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Da, Dumnezeu respiră prin viețile noastre (ale tuturor făpturilor separate). Ce face El prin noi? Nu știm și nu putem ști. Știm doar că viața noastră în asta constă, iar dacă o știm și ne e bine și ne e ușor, merge strună și munca noastră și a lui.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Iubirea e legea fundamentală a vieții noastre. (…) Iubirea e unealta dată omului de Dumnezeu pentru a-i sluji lui. (…) Sporind iubirea din tine, nu poți să nu slujești oamenilor și vei sluji în așa fel încât îți va fi de folos și ție și oamenilor și lui Dumnezeu.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieși prin iubire în viața întregului, în conștiința iubitoare… Există numai Dumnezeu, acel început al nonspațialității și atemporalității care e în tine.”– Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Ne e dat un singur lucru, pe care însă nimeni nu ni-l poate lua, binele iubirii. Ajunge să iubești și totul devine bucurie: cerul, copacii, oamenii, ba chiar tu însuți. Iar noi căutăm pretutindeni binele, numai în iubire nu. Această căutare a binelui în bogăție, putere, glorie… nu numai că nu aduce cu sine binele, dar de bună seamă ne lipsește de el.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Adevărul e că trebuie să-i iubim pe toți și să ne clădim viața așa încât să-i putem iubi pe toți.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„ Rugăciune: Aș vrea să cer ajutor lui Dumnezeu. Dar nimeni nu l-a văzut nicăieri pe Dumnezeu… Nu-l putem înțelege, dar putem comunica prin iubire cu el. Dacă iubim suntem în el, iar el este în noi. Haideți deci să-i iubim pe toți, și pe cel de aproape și pe cel de departe, și pe cei care ne iubesc și pe cei care ne urăsc. Îi vom iubi mereu pe toți și cu gândul, și cu vorba, și cu fapta. Aici se află ajutorul lui Dumnezeu, aici se află binele suprem pe care ni-l dă nouă.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„A iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârșirea. (…) Lui Dumnezeu nu-i plac persoanele în plus. Cu el se poate vorbi între patru ochi. (…) Copiii vin direct de la Dumnezeu. ” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Copii, iubiți-vă unii pe alții. Mai bine decât atât nu se poate, pentru că în aceste cuvinte, dacă s-ar strădui să se dezvețe de tot ce se opune iubirii, de certuri, invidie, ocări, condamnări și alte sentimente față de frații lor, cu toții ar trăi bine și în bucurie.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Viața pare când una, când alta, când binefacere trupească, când boală, când greutate, când bucurie, iar întreaga viață este numai „înviere”, adică sporirea iubirii, înălțarea iubirii din mormântul trupului. Iar asta e o bucurie neîncetată. Și apoi, treptat te identifici tot mai mai mult cu ceea ce iubești și iubești totul, iar astfel devii Dumnezeu cu adevărat.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„A întreba dacă există Dumnezeu e ca și cum te-ai întreba: eu exist? Eu îl cunosc pe Dumnezeu în mine, nu întreg, ci o părticică, o manifestare. Dumnezeu este cel a cărui manifestare sunt eu, iar existența lui e la fel de inevitabilă ca a mea.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Esența vieții este Dumnezeu. Dumnezeu se manifestă în suflet prin iubire. Astfel, el se manifestă în mine și în alți oameni, iar asta ne unește. (…) Iubirea naște iubire. Dar nu trebuie să așteptăm asta, ci să iubim chiar dacă nu ni se răspunde cu iubire. Cel mai mare bine nu e să fii iubit, ci să-i iubești pe toți. Atunci este omul liniștit, bucuros.” – Între dumnezeu și om, Lev Tolstoi
„Însemnătatea vieții nu se măsoară prin timp, ci prin profunzimea ei. (…) Să te înalți până în punctul de unde te poți vedea. Asta-i totul. (…) Trebuie să crești încet, la fel cum cresc copacii. (…) Fiecare trebuie să discearnă în liniște și cu înțelepciune ce-i dat să facă. În jur sunt atâtea de făcut că în veci n-ai cum să le faci pe toate.” – „Între dumnezeu și om”, Din jurnalul ultimilor ani, Lev Tolstoi
